Warp Records - labelul care a scris istoria muzicii electronice
Feed/Culture

Warp Records – labelul care a scris istoria muzicii electronice

Warp Records

Casa de discuri Warp Records împlinește anul acesta 30 de ani de activitate.

Anul 1989. În timp ce România încă era prinsă în mrejele regimului comunist, în Marea Britanie se năștea o nouă casă de discuri ce avea să schimbe complet și în mod radical cursul muzicii electronice – Warp Records.

Warp a fost fondată în 1989 în Sheffield, de către trei britanici, dintre care doi lucrau la FON, un magazin de discuri din oraș (Steve Beckett și Rob Mitchell), iar al treilea era producător de muzică electronică (Robert Gordon). Inițial Warped, titlul labelului a fost scurtat la Warp pentru a ușura comunicarea, desemnând un acronim pentru We Are Reasonable People.

Labelul Warp împărtășește o istorie similară cu cea a casei de discuri Rough Trade; niște melomani care lucrau într-un magazin de discuri au realizat că volumul de muzică nouă care începea deja să circule e din ce în ce mai mare, motiv pentru care au decis că trebuie să deschidă o casă de discuri.

La începutul anilor ’90, o casă de discuri nu era deschisă pentru a aduce profit. Era departe de a funcționa după un plan de business, și reprezenta mai degrabă o platformă de lansare și promovare a muzicii noi, pe care scena deja începea să o asimileze, dar care nu se găsea în format fizic. Astfel, tradiționalul label răspundea într-un fel acestei nevoi stringente venite din partea scenei de a descoperi muzică nouă.

Deși a avut doar două release-uri în primul an de la înființare, casa de discuri Warp a prins un avânt uriaș în anii ’90, odată cu emanciparea unei noi mișcări muzicale desprinse din rave și techno: IDM (intelligent dance music).

Incorporând atât elemente din rave, techno, acid house și break-beat, cât și din muzică experimentală, leftfield și ambient, IDM-ul a ajuns să reprezinte în anii ’90 latura mai întunecată, experimentală, „inteligentă” și diferită a muzicii electronice de dans. De altfel, IDM-ul s-a impus de la început ca o muzică cerebrală bună pentru ascultat acasă sau în medii mai intime și pe care nu prea o auzeai în cluburi, întrucât nu era neapărat destinată dansului.

Richard D James aka Aphex Twin

Deși termenul IDM a fost aspru criticat la vremea respectivă pentru faptul că denotă o atitudine elitistă și este peiorativ în raport cu alte genuri muzicale, a continuat să fie folosit atât de o parte din presa mainstream, cât și de public. Deși artiștii asociați cu acest gen muzical (Aphex Twin, Boards of Canada, Autechre, μ-Ziq, The Black Dog, The Orb, The Future Sound of London, Luke Vibert și alții) l-au criticat aspru și l-au respins vehement ori de câte ori au avut ocazia, popularitatea IDM-ului a crescut tot mai mult de la un release la altul, rostogolindu-se ca un bulgăre de zăpadă peste industria muzicală. Mai mult, termenul IDM pare să fi apărut în 1993 în Statele Unite, iar cu timpul a ajuns să desemneze aproape orice gen de muzică electronică care nu se încadra în șablonul 4/4.

Primul disc al Warp a fost „Track With No Name” și a fost produs de Forgemasters (Robert Gordon, Sean Maher și Winston Hazel). Au fost scoase 500 de copii, iar ulterior acestea au fost distribuite „ ca pe vremuri”, din mână în mână. Fondatorii labelului au împrumutat o mașină cu care mergeau dintr-un oraș în altul pentru a împărți discurile.

Odată cu lansarea celui de-al doilea release, semnat de Nightmares on Wax și vândut în 30.000 de exemplare, casa de discuri a început să devină cunoscută nu doar în Marea Britanie, ci în întreaga lume. A urmat albumul Frequencies de la LFO, extrem de apreciat în toată lumea, iar mai apoi seria Artificial Intelligence, inaugurată în 1992 cu o compilație la care contribuiseră nume devenite legendare în anii următori, de la Auteche la Speedy J și de la The Dice Man (un pseudonim de-al lui Richard D James aka Aphex Twin) la Dr. Alex Paterson (co-fondator al proiectului muzical The Orb).

Contemporan cu Warp, labelul Factory Records cucerise deja scena britanică de rock și dance, prin trupe ca Joy Division și, ulterior, New Order.

„Scena muzicii dance începea să se schimbe și noi auzeam multe B-sides care nu erau de dans, dar erau interesante și se potriveau în acest segment de muzică experimental, rock progresiv”, spune Beckett, unul dintre co-fondatorii Warp. Așa s-a născut compilația Artificial Intelligence, urmată de o serie legendară de discuri apărute sub această umbrelă, care au influențat în mod radical muzica electronică din perioada 90-2000. Aici s-au remarcat la început Aphex Twin, The Black Dog, Autechre și FUSE (unul din pseudonimele lui Richie Hawtin).

Hit-ul „Windowlicker” al lui Aphex Twin (care a beneficiat și de videoclipul făcut de Chris Cunningham) a spart barierele dintre underground și mainstream, iar muzica electronică a căpătat cu totul noi valențe și a ajuns să fie ascultată în cercuri mult mai largi și de mult mai multe categorii de melomani, de la tineri la adulți.

A urmat Sabres of Paradise al lui Andy Weatherall (care a adus labelului Warp un nou record de vânzări – 200.000 de discuri), iar câțiva ani mai târziu (în 1998), albumul de debut al celor de la Boards of Canada – Music Has the Right To Children – a adus labelului noi recorduri de vânzări. Între timp, Boards of Canada deveniseră un soi de zei ai muzicii britanice la vremea respectivă.

În 2000, Warp și-a mutat birourile din Sheffield în Londra, operând din magazinul de discuri Warpmat. Rob Mitchell, co-fondatorul lui Warp, a murit de cancer în 2001, după ce a văzut micul său magazin de discuri cum se transformă încet și sigur într-o casă de discuri internațională, cu o companie de filme și un site web interactiv; Warp devenise un brand cu o reputație impecabilă, aflat în prima linie a pieței muzicale independente.

Site-ul Bleep.com a fost lansat de către Warp Records în 2004, devenind unul din cele mai importante magazine online de muzică (și alte produse) disponibile în format digital. Tot în acest deceniu (2000-2010) Warp a lansat artiști și trupe noi: !!!, Battles, Born Ruffians, Maxïmo Park, Gravenhurst și Grizzly Bear.

După 2010, Warp și-a lărgit și mai mult discografia, prin discuri făcute de artiști și trupe ca Hudson Mohawke, Flying Lotus, Mark Pritchard, Bibio, Jamie Lidell, Lonelady, Leila și Gonjasufi, care s-au propulsat prin muzica lor direct în miezul industriei muzicii electronice.

Mereu orientat spre evoluție, Warp firește că nu s-a oprit aici. Au urmat artiști ca Brian Eno, Oneohtrix Point Never, Mount Kimbie, Kwes., Darkstar, Kelela, patten și Jeremiah Jae.

În paralel cu muzica, Warp a fost o rampă de lansare pentru mulți regizori cu care a colaborat pe o serie de videoclipuri extrem de apreciate, între care Jarvis Cocker, Chris Cunningham și Kahlil Joseph.

Discografia Warp este uriașă și probabil că ai nevoie de câteva zile bune ca să o poți asimila pe îndelete. Dacă ești în lipsă de timp și/sau dispoziție, iată o selecție de 15 dintre cele mai influente discuri lansate de către Warp în cei 30 de ani de existență și activitate prolifică.

LFO ‎– Frequencies (1991)

Aphex Twin ‎– Richard D. James Album (1996)

Boards Of Canada ‎– Music Has The Right To Children (1998)

Chris Morris ‎– Blue Jam (2000)

Autechre – Confield (2001)

Squarepusher ‎- Go Plastic (2001)

Aphex Twin – DrukQs (2001)

Antipop Consortium ‎– Arrhythmia (2001)

Nightmares On Wax ‎– Mind Elevation (2002)

Jamie Lidell ‎– Multiply (2005)

Gang Gang Dance ‎- Saint Dymphna (2008)

Flying Lotus – Los Angeles (2008)

Gonjasufi ‎- A Sufi And A Killer (2010)

Sweet Exorcist ‎- RetroActivity (2011)

Mount Kimbie ‎- Cold Spring Fault Less Youth (2013)

*credite foto principală: Mira Calix