Zece piese free-jazz de la Victor Stütz | Electronic Beats Romania
Feed/Music

Zece piese free-jazz de la Victor Stütz

victor stutz

Victor Stütz este un personaj emblematic și misterios de pe scena muzicală bucureșteană, implicat de-a lungul timpului în mai multe proiecte muzicale, unele din ele diametral opuse altora.

Inspirat din atmosfera mistică pe care a descoperit-o pe muntele Olimp în urmă cu mai mulți ani, Victor Stütz deconstruiește muzica și o recompune într-un univers unic, halucinant și (uneori) de neînțeles pentru urechile care nu sunt obișnuite cu sunete grele, care lovesc cu furie, energie și amuzament, lăsând cel mai adesea ascultătorul fără vlagă și cu multe semne de întrebare.

Pe Victor Stütz îl poți găsi adesea la pupitrul clubului Control, unde mixează fără inhibiții muzică electronică din viitor, cumbia mexicană, mahraganat egiptean, free-jazz, muzică post-capitalistă, precum și mulți hibrizi muzicali neindentificați încă de către presa de specialitate – pusă adesea în dificultate atunci când vine vorba de categorisit și vorbit/scris despre muzică. La urma urmei, este dificil să vorbești sau să scrii despre muzică, întrucât e mult mai important să o asculți.

În acest sens, Victor Stütz ne-a trimis o selecție personală de 10 piese (mai mult sau mai puțin) free-jazz, pe care le-a adunat de-a lungul timpului prin periplurile sale muzicale, adesea fantasmagorice, anevoioase și îndelungate.

 

Ioana Bud – Semnal de primavara (1955) (World Library of Folk and Primitive Music – Romania, 2010)

Desigur că muzica free jazz s-a născut din tulnic, în Maramureș, acum mii de ani.

Talibam! – Meditation for D. Smith (2018)

Lecții de iubire pentru troli.

Joe McPhee – Cosmic Love (1970)

Din cele patru piese cu iubire de pe listă, asta e cea mai sexy. În zilele și nopțile nesfârșite de rut ascultă varianta doar cu survival unit, fără saxofon, mai cheesy și mai tristă, peste care poți jeli apocaliptic cu mare spor dacă te doare și dacă nu ai înțeles nimic din cosmos.

Arrington de Dionyso and Saronen Irama Putra – Saronen Irama Putra 2 (Unheard Indonesia 12: Madura: Saronen Irama Putra, 2018)

Saxofonul lui Arrington elimină fasciștii, iar muzica din Indonezia vindecă tot. Trance music.

John Butcher, Thomas Lehn, Matthew Shipp – Tiefenschärfe (Tangle, 2016)

I-am auzit live în Nickelsdorf la festivalul de free-jazz Konfrontationen în 2016, o combinație cu totul nouă de instrumente, o frumusețe de concert. În întâlnirea adorabilă pe care am avut-o cu ei după concert, John Butcher a dus discuția și la cosmos: “Nevoia [de muzică] trebuie întreținută pentru că dacă funcționează, te duce undeva… Nu știu dacă te conectează la cosmos, pe mine mă duce mai degrabă undeva departe de tot și nu înspre tot. E un timp în care simt că plutesc liber, simți că ești pe bune în moment și totul este în moment.”

Jeremiah Cymerman – Rogyapa (Sky Burial, 2013)

Este foarte interesant că muzica lui Jeremiah este compusă și în mare parte interpretată de Javier și Pearl, doi chihuahua ce trăiesc în Lower East Side NYC. Aici ei despre iubire.

Asian Women on the Telephone – УТВЕРДИТЕЛЬНАЯ ПАСХА (wild-style (Yascherovo) (hour of Lavsan, 2013)

Punkereală din Moscova, legături cu secte ritualistice, chestii care ne plac în general nouă, oamenilor.

Johnny Mbizo Dyani – Afrikan Anthem / Afrikan Blues / Ithi-Gqi (African Bass, 1980)

Cum să suni la bass atât ultra-periculos, cât și vindecător în același timp?!

Diamond Terrifier Cipher – Art Is War (Chapel Master, 2017)

Cred că am o afinitate și cu NYC.

İlhan Mimaroğlu Featuring Freddie Hubbard And His Quintet – Interlude II (Sing Me a Song of Songmy, 1971)

Nu am nicio poveste sau implicare personală, nu mă atinge neapărat pentru că e politic, îmi plac sunetele și modul în care sunt puse. Pe youtube piesa se termină cu începutul de la următoarea de pe album, cu iubire și pupicei.

Citește mai mult: Istoria jazz-ului contemporan românesc