O mică pagină din istoria soundului jazz contemporan românesc

O mică pagină din istoria soundului jazz contemporan românesc cu 5 artiști de excepție

jazz
Ascunsă în underground în anii comuniști ai României, scena jazz a luat amploare după anii ’90. Bazele acestei scene au fost puse încă din anii ’70 de către câțiva muzicieni de excepție

Cândva la începutul secolului XX, New Orleans, Louisiana, devenise un important nod comercial. Atrăgând o varietate mare de naționalități și etnii, orașul american a absorbit cu poftă tot atâtea influențe muzicale: de la muzică populară spaniolă, muzică de fanfară din Franța și muzică ce anima saloanele de bal din Europa la ragtime și blues, asigurând condițiile optime pentru crearea soundului jazz. Experimentat prima dată de către cântăreții de culoare, jazzul a început ca o sumă de improvizații instrumentale în jurul unei linii melodice, o melodie în general foarte cunoscută. Cu ajutorul lui Louis Armstrong, muzica jazz a ajuns rapid în Chicago și New York. Duke Ellington a deschis apetitul pentru swing în perioada interbelică pentru ca mai apoi soundul original, deși păstrând în continuare caracteristici de improvizație, să înglobeze și alte influențe muzicale, transformându-se în Latin Jazz și Cool Jazz în anii ’50. Anii ’70 și ’80 au dus muzica jazz către zone experimentale, deschizând totodată drumul pentru fuziuni neașteptate: Jazz Rock, Free Jazz sau Acid Jazz. Inevitabil, muzica electronică a găsit modalități prin care să aducă influențe jazz în diferite genuri și subgenuri: de la downtempo și electro-jazz la Nu Jazz.

Un fenomen muzical în toate colțurile lumii, muzica jazz a ajuns și în România în anii ’20. The Hot Chaps, sub comanda saxofonistului Emil Berindei, proaspăt întors de la studiile universitare urmate în Londra, aveau să devină pionierii jazzului românesc. Teddy Cosma a marcat perioada interbelică, din postura de dirijor al Orchestrei Radio, iar anii ’40 înseamnă crearea Conservatorului de Jazz (1941 – 1948). După Al Doilea Război Mondial s-au făcut remarcați muzicieni precum Johnny Răducanu, Ion Baciu Jr. sau Liviu Butoi pentru ca anii ’70 și ’80 să fie colorați de vocea Aurei Urziceanu, dar în același timp și de experiementele sonice create în jurului soundului jazz de compozitorul Richard Oschanitzky, ale cărui creații au devenit celebre în parte și datorită prezenței pe coloana  sonoră a filmelor regizate de Sergiu Nicolaescu. În ton cu istoria tulbure a nației, jazz-ul a revenit în forță în anii ’90. Deja cu eticheta “internațional”, festivalurile de jazz au devenit o constantă în peisajul cultural românesc: Gărâna Jazz Festival, Sibiu Jazz Festival (ajuns deja la a 48-a ediție), Jazz In The Park Cluj sau Smida Jazz Festival.

Soundul house & techno cu specific românesc nu putea rămâne indiferent la influențele muzicii jazz. Albumul Într-o Seară Organică, lansat de Petre Inspirescu în 2009 la labelul [a:rpia:r] conține elemente de jazz contemporan.

Și dacă tot am ajuns la inspirațiile contemporane, am încercat să surprindem soundul avangardist al jazzului românesc, selectând 4 artiști români ce au contribuit substanțial prin albumele lor.

 

Richard Oschanitzky

Cu siguranță unul dintre cei mai influenți artiști jazz ai României, Richard Oschanitzky (n. 1939, d. 1979) a fost studentul lui Mihail Jora la Consevatorul din București. A urmat o carieră prodigioasă, punctată de compoziții originale pentru soundtrackuri de filme, orchestrații și aranjamente muzicale pentru Electrecord, dar și sute de apariții live. Capodopera sa, Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și bigband, înregistrată în 1971, este printre puținele reușite de symphonic jazz fusion din lume.

 

Liviu Butoi

Una dintre cele mai interesante personalități ale scenei jazzistice românești, Liviu Butoi și-a început cariera muzicală în anii ’70, ca parte din câteva formații rock. Însă colaborarea cu pianistul Mircea Tiberian, începută în anii ’80, i-a adus consacrarea ca virtuos jazz. Păsări, album considerat vârf al producției discografice românești de jazz, a fost lansat în 2004 la Electrecord și este o colaborare între Arnault Cuisinier, Edward Perraud, Liviu Butoi și Mircea Tiberian sub numele Liviu Butoi Quartet.

 

Marius Popp

Reprezentant de seamă al curentului jazz din anii ’60, Marius Popp, pianist și compozitor, a adus în muzica sa rigurozitatea ce caracterizează pe un arhitect, profesia lui de bază. Pedagog desăvârșit, a fost primul jazzman care a reușit să creeze în perioada comunistă o formă de învățământ jazzistică oficială. Improvizațiile sale de pian s-au materializat în nu mai puțin de 9 albume long play, lansate între 1977 și 2013 la Electrecord și Soft Records. Nodul Gordian, album lansat în 1984, poate fi considerat vârful expresiei artistice a lui Marius Popp.

 

Paul Weiner

Numele lui Paul Weiner, jazzman originar din Timișoara, este strâns legat de Gărâna, festivalul de jazz pe care l-a creat în 1999. Un virtuos al pianului, instrument pe care l-a studiat încă de la 8 ani, Paul Weiner a făcut parte de-a lungul carierei sale din formații precum Free Jazz Trio, Paul Weiner Jazz Quartet/Quintet, Paul Weiner Trio, Gramophon și Trio Puba. Trio Puba este și numele cu ajutorul căruia impune în anii 70 ritmuri de jazz și bossa nova la celebra cafenea Flora din Timișoara. Albumul Spirale, un masterpiece al soundului modal jazz combinat cu elemente jazzanova și instrumente tradiționale românești, a fost lansat în 1976 la Electrecord și reeditat în 2014 de către labelul japonez Production Dessinée.

 

Zoltan Boroș

Născut la Căpâlna în 1939, Zoltan Boroș este o prezență constantă pe scena Sibiu Jazz Festival încă din 1976. Compozitor, dirijor și pianist de excepție, Zoltan Boroș a colaborat Richard Oschanitzky, Erik Manyak și Peter Wertheimer. Albumul Pași Spre Infinit, lansat în 1988 la Electrecord, este un punct de referință pentru curentul contemporary jazz românesc.

 

Citește mai mult: Ascultă cum sună jazzul vechi românesc peste beaturi lo fi hip hop