Naraţiunea holistică a lui Alan Watts, samplingul și muzica electronică
Feed/Culture

Naraţiunea holistică a lui Alan Watts, samplingul și muzica electronică

Alan Watts

Alan Watts este cunoscut în special ca filosof, scriitor şi om de radio.

Pentru unii, el este mai degrabă un Paulo Coelho al discursurilor filosofico-esoterice, care a popularizat filosofia orientală vesticilor anxioşi şi capitalişti.

Acea voce liniştitoare care a adus noua cale zen în muzica electronică. Totuşi, cum de discursurile lui sunt atât de folosite în muzică, şi cum de au traversat genurile muzicale de la hip hop la chillstep, dubstep, trance şi psy, de cele mai multe ori în clipuri splendide din punct de vedere al conţinutului audio-vizual?

Ceea ce îl aduce pe Alan Watts în centrul atâtor compoziţii muzicale este samplingul. Epoca analogico-digitală permite mult mai multe mijloace şi practici pentru crearea contextelor muzicale, iar samplingul este numai unul dintre artificiile folosite pentru extinderea mijloacelor de producţie şi expresie.

Apărut la începutul anilor ’70 şi dezvoltat ulterior în muzica hip hop, samplingul a ajuns în câteva decenii elementul dominant în muzica electronică. Traseul era inevitabil, având în vedere că mediul digital favorizează cel mai mult acest cut and paste de sunete aranjate asemenea unui episod de percuţie cu sharing informaţional.

În ultimii 30 de ani, samplingul a scandalizat şi în egală măsură şi-a demonstrat capacitatea de a dizolva conflictele dintre generaţii. A putut pune laolaltă fragmente din filme de cult şi versuri de rap american. În felul ăsta, a creat fuziunea dintre ce a fost şi ce este la modă, făcând actual chiar şi ceea ce era considerat demodat de către noua generaţie. A actualizat elemente de cultură generală şi le-a conservat în vasta cultură populară.

Evoluţia digitală a produs cu siguranţă o revoluţie şi asta tocmai pentru că melanjul de informaţie transmis prin sampling pe calea muzicii electronice a scos din anacronie sau contradicţie orice alăturare de conţinuturi.

Se poate ca întreaga febră a popularizării lui Alan Watts în muzică să se datoreze tocmai lui, implicit asociaţiei The Alan Watts Electronic University, fondată de Mark, fiul lui Alan Watts. Aceasta reprezintă o arhivă cu peste 400 de conferinţe disponibile pentru adăugarea în coşul de cumpărături, ca la o universitate privată unde trebuie să îţi cumperi manualele. Dar pe lângă acest tip de distribuţie a colecţiei de prelegeri, asociaţia pune la dispoziţia celor interesaţi permisiunea de a utiliza conţinutul audio în scopuri necomerciale, precum proiecte creative şi educaţionale. Iată cum samplingul a reuşit să scoată din zona ilegalităţii problemele ridicate de drepturile de autor pe care le implica utilizarea proprietăţii intelectuale care nu este încă domeniu public.

În prezent, muzica electronică ne oferă zeci de ore de prelegeri susţinute de Alan Watts, care sunt suprapuse fundalurilor muzicale. Producătorii şi compozitorii au extras din arhivele istorice ale filosofiei lui fie scurte pasaje, fie discursuri suprapuse integral, confirmând că suntem în epoca în care totul este un remix, iar dacă eşti în spaţiul creativ ajungi să împrumuţi inevitabil din istorie atunci când vrei să produci ceva nou.

Discursurile lui Alan Watts sunt promovate în muzica electronică şi ca o metodă de învăţare alternativă, în mijlocul anxietăţilor sociale care includ managementul timpului şi pierderea controlului asupra aspectelor pe care le înglobează viaţa de zi cu zi. Maladiile sociale şi personale despre care vorbea Alan Watts se adaugă acum tocmai muzicii preferate. Astfel, discursul lui şi-a făcut şi mai uşor loc în viaţa parcursă pe repede-înainte, despre care a vorbit în numeroasele lui conferinţe, chiar dacă asta se întâmpla înainte de 1973, când a murit în somn după o conferinţă. Până la urmă, înregistrările lui Alan Watts constituie un bogat material care a fost arhivat chiar de-a lungul carierei sale, digitalizat, clasificat şi curatoriat ulterior.

Drumul de la original la abilităţile creative care asamblează informaţia este destul de lung, dar distribuirea materialelor actuale încă participă la creşterea importanţei pe care o are conţinutul original în dezvoltarea muzicii şi artelor inspirate de filosof. Samplingul a redus alternativele şi necesitatea alegerii. Putem avea muzică şi audiobook în acelaşi loc, muzică şi discursuri filosofice, iar asta fără să ne deplasăm în mediile academice pentru a sta în auditoriu. Chillstep, chillout, trance, psy, în fiecare gen în care s-a făcut sampling cu vocea lui Alan Watts, naraţiunea holistică a ajutat animalul social angoasat să poată respira liniştit şi relaxat, să fie prezent măcar pe durata compoziţiei muzicale.

În muzica electronică poate fi inclus orice domeniu de interes, motiv pentru care samplingul devine un statement şi un important instrument prin care facem să fuzioneze gusturile şi disciplinele, fără să le mai împărţim pe căprării şi fără a mai fi nevoie ca subiectele să se excludă reciproc. Această reconstruire a sunetului şi a naraţiunii muzicale ne arată ce forţă culturală revoluţionară are samplingul şi câtă creativitate necesită de fapt îmbinarea pieselor de puzzle aparent nepotrivite.

Alan Watts a ţinut morţiş ca discursurile lui să ajungă la cât mai multă lume, pentru „a se trezi”. A făcut-o publicând cărţi şi înregistrând numeroase prelegeri pentru posteritate.

Poate a fost vizionar şi a ştiut că lucrurile pe care le are de spus despre timpurile pe care le trăieşte sunt universale, că modul de răspândire a ideilor sale va fi întotdeauna la îndemână, găsind mijloacele potrivite.

 

*de Carla-Francesca Schoppel