X Ray Audio sau cum a învins muzica vestului cenzura în URSS în anii ’50
În anii '50, în Uniunea Sovietică, înregistrările din occident erau adesea supuse cenzurii și, în mare parte din cazuri, interzise.
Dar melomanii mai îndrăzneți (cu spirit rebel) au reușit să găsească o modalitate prin care să sfideze autoritățile, imprimând versiuni bootleg ale diferitelor înregistrări (discuri ca Rock Through the Clock sau Boogie-Woogie Bugle Boy) pe radiografii făcute cu radiații X.
Razele X medicale erau achiziționate sau preluate din deșeurile rezultate din spitale și clinici și erau folosite pentru a imprima pe ele înregistrări camuflate, ascunse de ochii cenzurei. Radiografiile erau tăiate sub forma de discuri de 7” sau 12”, iar gaura centrală era făcută prin arderea cu o țigară.
Potrivit muzicianului rus Artemy Troitsky „discurile erau tăiate (la 78 RPM) cu ajutorul unor mașini speciale, făcute din fonografe” (aparate pentru înregistrarea sunetelor prin formarea unui șanț de adâncime variabilă pe un cilindru și pentru reproducerea acestor sunete).
„Calitatea sunetului era groaznică, dar prețul era mic; o rublă sau o rublă și jumătate. Iar discurile puteau fi cântate doar de câteva ori”, spune Troitsky. Mai mult, imprimările erau făcute doar pe o parte a discului.
Realizate în mare parte între anii 1950 și 1960, aceste discuri neobișnuite erau o metodă prin care piața de contrabandă și de distribuire a muzicii interzise din URSS a reușit să supraviețuiască și chiar să se extindă.
Astfel și-au făcut loc în Rusia stalinistă înregistrări ale unor muzicieni străini și/sau emigranți interziși, cum ar fi Pjotr Leschenko sau Alexander Vertinsky, dar și piesele unor artiști celebri din vest, între care Elvis, Beatles, Rolling Stones, Beach Boys, Ella Fitzgerald și Chubby Checker.
Proiectul X-Ray Audio demistifică tot ce înseamnă discuri rusești bootleg făcute din radiografii în anii 1950, sau așa zisele ribs sau bone music.
Cu ajutorul unui film documentar și al unei cărți, proiectul muzicianului Stephen Coates spune fascinanta poveste a parcursului muzicii pe care Stalin a interzis-o, dar care și-a făcut totuși loc în rândul iubitorilor de muzică din Uniunea Sovietică.
Filmul documentar „Roentgenizdat – The Strange Story of Soviet Music on the Bone” cuprinde interviuri cu o parte din cei care au reușit să imprime muzica banată în Uniunea Sovietică pe radiografii, dar și a celor care vindeau astfel de discuri.
Inițiatorii proiectului X Ray Audio – muzicienii Marc Almond și Stephen Coates – tratează pe larg subiectul uneia dintre cele mai ciudate epoci din istoria romanțată a discului de vinil, marcată de cultura interzisă pe toate planurile și istoria Războiului Rece.
Pentru a înregistra pe astfel de radiografii, aveai nevoie de o mașină specială de presat. În ciuda faptului că statul confisca orice presă găsea, oamenii au reușit să producă și să multiplice în continuare prese pentru înregistrări. În procesul de imprimare era folosită o radiografie făcută cu raze X, pătrată sau dreptunghiulară, peste care se punea o placă, se înregistra, iar apoi aceasta era tăiată sub forma unui disc. Circumferința era adesea destul de zdruncinată.
Aceste discuri năstrușnice și extrem de subțiri circulau din mână în mână. Se vindeau la negru în locuri pe care doar cei interesați sau care făceau parte din circuit le știau „Cred că era cam ca atunci când cumperi droguri”, spune Stephen Coates în cadrul unui interviu pentru NPR Radio. „Aceste înregistrări erau cumpărate și vândute pe la colțuri de stradă, pe alei întunecate, în parcuri.” Dacă nu aveai bani, puteai să plătești chiar cu o sticlă de vodcă.
De asemenea, Coates povestește pe larg în cadrul unui interviu pentru The Guardian despre cum a ajuns să găsească o parte din aceste discuri într-un târg de vechituri din Sankt Petersburg și să descopere povestea fascinantă a muzicii interzise în Uniunea Sovietică.
Mai multe despre proiectul X Ray Audio găsești și în documentarul video de mai jos realizat de către The Vinyl Factory.