Cum a reușit Silent Strike să ne surprindă plăcut cu fiecare album lansat
Ioan Titu alias Silent Strike a adus prin albumele sale o contribuție fascinantă soundului electronic românesc.
Și în anul de grație 2018, Ioan Titu rămâne același artist care și-a bătătorit o cărare cu totul diferită față de soundul căruia ne-am obișnuit să-i lipim eticheta „underground electronic românesc”. L-am regăsit în 2017, în albumul It’s Not Safe To Turn Off Your Computer, LP ce marchează maturitatea creativă a lui Silent Strike. În rezonanță cu formele solitare de downtempo, trip hop și leftfield cu care ne obișnuise, Silent Strike propune o călătorie future trip hop ce traversează peisaje cinematice zugrăvite în culori psihedelice și ritmuri nostalgice, susținute de soliști adunați din toate colțurile lumii: EM (România), Luke Troyner, solistul Bad Tropes (Australia), Cherie, solist Warren Suicide (Luxemburg) sau Cameron James Liang (Marea Britanie).
Călătorind înapoi în timp cu 6 ani, am redescoperit colaborarea cu Deliric, albumul lansat la Facem Records, ce inițiază o conexiune simbiotică între realitatea hip hopului underground și dubstepul melodios marca Silent Strike, un album pe cât de necunoscut publicului larg, pe atât de influent.
Captând o mică parte din afinitatea pentru coloane sonore de film, albumul Singularity rămâne un punct de reper pentru soundul ecstatic Silent Strike: lansat la Jumping Jesus Records în 2012, albumul conține printre altele colaborări cu Norzeatic și Adrian Enescu.
Același Jumping Jesus a fost gazdă și pentru Simtetizator, EP lansat în 2014, focusul pe compozițiile synth transformându-se într-un sound abstract în esență, dar cu același ADN downtempo x ambient marca Silent Strike.
Albumul Alb din 2009 este o colecție de colaborări de studio, atingând atât genuri electronice, cât și forme de muzică clasică.
Citește mai mult: Chill D recomandă cinci release-uri dubstep de ascultat în 2018