Paul Popa ne-a trimis cinci piese electro pentru club
Feed/Music

Cinci piese electro de la Paul Popa

Paul Popa

Dacă ai ajuns la un party la care pune Paul Popa, poți să te consideri norocos, căci cu siguranță vei dansa, indiferent de contextul, ora sau locul în care te afli.

Fie că mixează house, techno, electro sau orice hibrizi din același film sau din împrejurimi, Paul Popa înțelege repede dinamica unui party din perspectiva unui DJ și este capabil să aducă un strop de culoare și groove chiar și într-o sală (aparent) goală, deși nu prea au fost ocazii în care să mixeze cu sala goală. Dar chiar și așa, fii sigur că din folderul sala_goală vor răsări niște bangere care vor dărâma sticlele sau paharele (goale și ele) de pe bar.

Paul nu a apărut din neant, iar succesul lui nu a venit peste noapte. A fost nevoie de multă muncă, o metamorfozare completă dintr-un alias mai vechi (Snygg), câțiva ani petrecuți prin Bristol și o revenire în forță în București, cu un sound matur și o viziune concretă asupra a ceea ce vrea să facă. Și el, la fel ca și alți actori de pe scena românească, este unul din DJii care împing sound-ul electro (mai clasic sau mai contemporan) în prezent, către noi audiențe, conferindu-i o nouă dimensiune, fără să cadă în capcana accesării vreunei nostalgii nouăzeciste. Unul din cele mai recente proiecte de-ale lui este Varme, propriul label și brand de petreceri.

Paul Popa ne-a trimis recent 5 piese electro pe care ar trebui să le aibă în vedere orice pasionat în ale muzicii electronice care vrea să înțeleagă ceva din ce se petrece în jurul lui. La urma urmei, nici nu e nevoie să înțelegi nimic, ci mai degrabă să asculți, așa că hit play button!

1. Computor Rockers – Green Screen (2007)

Piesa îmi aduce aminte de producțiile lui Egyptian Lover, dar cumva într-o zonă mai puțin cheesy. Are un beat foarte catchy și intră bine cam la orice oră.

2. Microthol – Supergravity Solutions (2011)

O piesă foarte specială pentru mine. Când o ascult, îmi vine mereu imaginea răsăritului de soare la Ponton (RIP).

3. Mat Carter – Transmutation Complete (2002)

Dark electro marca Mat Carter, un artist care a produs câteva EP-uri, apoi a dispărut subit din industrie. Recomand label-ul lui Varial; toate release-urile sunt brici. Piesa se regăsește pe primul release Varial, unde mai sunt alte câteva piese faine, tot în zona asta.

4. Anthony Rother – Destroy Him My Robots (2005)

Nu prea am nimic de zis la piesa asta. Dancefloor killer și cam atât.

5. Reedale Rise – Lorelei (2017)

Dreamy electro de la Reedale Rise, unul din artiștii mei favoriți din noul val de producători electro. Recomand toate EP-urile, plus albumul lui pe Kondi Records.

*credite foto: Dorin Croitoru

Citește mai mult: Interviu cu Paul Popa despre Varme Records