Opinie: egalitatea de gen în programul evenimentelor din România

Dacă arunci o privire (chiar și superficială) asupra secțiunii Artists a majorității festivalurilor sau a evenimentelor singulare de la noi (dar și de pretutindeni), nu poți să nu observi că prezența masculină domină orice program.

E o stare de fapt, o realitate omniprezentă în toată lumea, o consecință a unui proces îndelungat de discriminare aplicată femeilor în aproape orice domeniu posibil, și cu atât mai mult în domeniile creative.

Deși în ultimii ani industria muzicală a scos la suprafață o mulțime de artiste extrem de talentate (prezente în orice ramură a muzicii electronice), în cele mai multe din cazuri acestea rămân într-un con de umbră.

Foarte puțini promoteri sau organizatori de evenimente își pun astfel de probleme sau iau în considerare această anomalie care s-a rostogolit de-a lungul timpului peste societate ca un bulgăre de zăpadă. Astfel, asistăm pasivi (și adesea chiar fără să ne dăm seama), la un proces aplicat de discriminare, bazat în cele mai multe din cazuri pe ignoranță.

Balanța între artiști și artiste ar trebui să fie mult mai echilibrată. Cine argumentează că în scena muzicală există mai mulți artiști talentați în detrimentul artistelor și își selectează programul după meritocrație, înseamnă că nu și-a făcut temele și ar trebui să sape mai adânc.

Gender balance-ul este un subiect cald în industrie, care a început deja să preocupe diferite organizații internaționale care militează pentru egalitatea de gen în programul festivalurilor și a evenimentelor mari. Spre exemplu, PRS Foundation a lansat programul Keychange, tocmai cu acest scop: de a-i face mai conștienți pe toți jucătorii din industrie (festivaluri, cluburi, promoteri, agenții de booking, etc) asupra unei realități cu o istorie extrem de îndelungată și care trebuie schimbată.

Chiar dacă în programul evenimentelor din România momentan poate părea o utopie să ai o balanță echilibrată de 50/50 între bărbați și femei, însuși procesul de conștientizare asupra acestei realități este un pas înainte și va duce inevitabil la o schimbare în bine, la o îmbunătățire în timp a acestor politici și, implicit, la o societate incluzivă.

Deși poate părea lipsit de importanță, atunci când alcătuiești line up-ul evenimentului tău, trebuie să iei în calcul din start acest echilibru de gen, chiar înainte de a lua în calcul artiștii pe care vrei numaidecât să-i ai în program. E un lucru de bază, la fel de important și banal precum conectarea playerelor la un mixer sau mersul pe bicicletă.

Firește, acest proces nu poate fi impus deodată, într-un mod radical și agresiv. E un proces care se aplică mai degrabă lent, cu pași înceți, dar siguri și cu convingerea că fiecare dintre noi este responsabil de acțiunile sale. Pentru că, deși rămâne un clișeu, este un adevăr faptul că marile schimbări vin doar atunci când toți participanții la schimbare sunt armonizați sub un numitor comun, sub o idee și un crez comun, indiferent de gen, etnie sau orientare sexuală. Și pentru că în 2019 nu prea se mai poartă sausage party.

În România, grupări precum Corp. sau Vagenta militează deja de câțiva ani (prin diverse proiecte culturale, evenimente, seminarii sau ateliere) pentru egalitatea de gen în scena artistică. Admina, membră Corp. și a familiei Queer, spune într-un interviu pentru TEB România că „deși există acest awareness care a împins scena spre a fi mai deschisă către un echilibru în line-up, nu înseamnă neapărat că s-a oprit discriminarea, și asta e valabil atât în România, cât și oriunde în altă parte. Discriminarea are niște detalii pentru care e nevoie de mai multă atenție din partea scenei muzicale, în general. Aici mă refer inclusiv la ce oferi tu ca spațiu, entitate, festival, platformă, idee etc. ca toate femeile să se simtă safe, nu doar cele din line-up! Cum le protejezi? Cum le reprezinți?”

Inginerul american Michael Tauberg din San Francisco a realizat pe medium o analiză a reprezentării de gen în domeniul muzicii, al literaturii și al filmului, din care reiese în continuare dominanța componentei masculine în toate domeniile mai sus amintite.

Viitorul sună bine, iar predicțiile celor de la Pitchfork de anul trecut sunt optimiste în privința problemei egalității de gen.

„Egalitatea de gen, sau egalitatea între bărbați și femei, implică ideea că toate ființele umane, bărbați și femei, sunt libere să își dezvolte abilitățile personale și să facă alegeri fără limitările impuse de stereotipuri, roluri și prejudecăți rigide de gen. Egalitatea de gen înseamnă că diferitele comportamente, aspirații și nevoi ale femeilor și ale bărbaților sunt considerate, evaluate și favorizate în mod egal. Nu înseamnă că femeile și bărbații trebuie să fie la fel, ci că drepturile, responsabilitățile și oportunitățile lor nu vor depinde de faptul că s-au născut bărbați sau femei. Egalitatea de gen înseamnă echitatea tratamentului pentru femei și bărbați, în funcție de nevoile lor. Asta poate să includă tratamentul egal sau tratamentul diferit, dar care este considerat echivalent din punct de vedere al drepturilor, beneficiilor, obligațiilor și oportunităților.”  ABC Of Women Worker’s Rights And Gender Equality, ILO, 2000. p. 48.