Paradis Paradis: Cinci discuri rare de găsit la târgul de vinil
Feed/Music

Cinci discuri rare de găsit la târgul de vinil Paradis Paradis

În acest weekend (17-18 noiembrie) are loc în clubul Control o nouă ediție a târgului de discuri Paradis Paradis, organizat de Fonoteca Paradis.

Zeci de colecționari cu discuri de toate genurile și pentru toată lumea sunt așteptați pe durata celor două zile. De la albume care au schimbat cursul muzicii la rarități și obscurități, la târg poți găsi orice fel de muzică, dacă ai răbdare, timp și energie.

Cei care vor să-și îmbogățească sau să-și diversifice colecția de discuri vor găsi la târg peste 5000 de discuri vinil din toate genurile muzicale: rock, jazz, disco, soul, funk, experimental, ambient, new age, library, industrial, punk, house și techno.

Organizatorii de la Fonoteca Paradis ne-au trimis recent cinci discuri rare pe care le poți găsi la târgul Paradis Paradis. Iată despre ce e vorba.

1. Trimopen ‎– Freiheit Den Rhythmusknechten (Heat, Beat, Meat Records ‎- 1985)

Trimopen este proiectul a trei percuționiști:  Jorg Schwikerath, Uli Kramer și Jurgen Schuld. „Freiheit Den Rhythmusknechten” este singura apariție discografică a celor trei muzicieni în această formulă. Am descoperit albumul prin intermediul compilației „Tropical Drums of Deutschland” a lui Jan Schulte, pe care apare și Wagagroove, compoziția mea preferată de pe disc. Restul albumului e destul de ritual, percuții foarte rapide cu influențe din jazz și din muzica clasică contemporană.

 

2. Patrick Marcel – Ostinato (self-released – 1985)

„Ostinato” este un minunat private-press de jazz fusion al chitaristului Patrick Marcel, apărut în 1985, de altfel singurul album al acestuia. Posibil influențat de estetică library, foarte la modă în anii ’80, „Ostinato” transcede cu lejeritate granițele fusionului clasic european. O potențială capodoperă nerecunoscută a jazzului cosmic ambiental?

 

3. Euraf Yard Sound Groove Systim ‎– Cannibals (Euraf – 1989)

Cum ar putea suna un disc de dub cu influențe synth-wave? Nu e vorba despre Jah Wobble. „Cannibals” e un 12” perfect pentru start-a-party, produs de Doctor Bogarth The Soulman (Euraf), un misterios producător neamț activ la sfârșitul anilor ’80. Versiunea vocală pe-o parte, versiunea dub pe b-side. De încercat ambele.

 

4. Costin Miereanu – Jardins Oublies (Poly-Art Records – 1984)

Pe Costin Miereanu l-am descoperit într-o perioadă în care încercam să găsesc chestii relevante prin catalogul Electrecord.  Din păcate niciun album al său n-a apărut în România. Din fericire are multe materiale apărute în Franța, unde a fugit în anii 70.  „Jardins Oublies” este a cincea sa apariție discografică. Este încă foarte prezentă influența școlii românești de muzică clasică contemporană, însă poate mult mai ușor de distins este influența scenei americane de muzică minimală și/sau avangardistă (La Monte Young, Terry Riley, Phillip Glass etc).

 

5. Edward Vesala – Afrikan Tähdet (Leo Records – 1989)

Ăsta este un disc pe care l-am descoperit relativ recent. Edward Vesala este un toboșar finladez de jazz, destul de prolific, cu câteva discuri apărute și la prestigiosul ECM. Albumul „Afrikan tahdet”, antepenultima apariție pe vinil a lui Vesala, este o ciudățenie. O intersecție curioasă între proiect școlar, muzică rituală de influență africană (cântată de copii finlandezi), muzică tribală, jazz vocal, jazz de avangardă, multă percuție, new wave și improvizație.

*main photo credits: Năluca

Citește mai mult: Șapte magazine de discuri din București