Cum să-ți scrii o biografie de artist în trei pași

În cazul în care ești un artist aflat încă la început de drum și nu îți permiți să-ți angajezi propriul ghostwriter (din varii motive), vei fi forțat de împrejurări (și de puținii prieteni care încă te mai suportă) să-ți scrii singur propria biografie, în cazul în care muzica pe care vrei să o expui nu este suficientă.

Să scrii despre tine la persoana a treia (singular sau plural) nu e întotdeauna cea mai ușoară treabă. Tocmai de aceea, istoria ne-a demonstrat că cele mai de succes biografii de artiști au fost scrise de terțe părți: fie prieteni apropiați, fie agenții de impresariat, fie membri ai familiei, mai apropiați sau mai îndepărtați.

Dar dacă trebuie excluse variantele de mai sus și singura cale rămasă e să-ți scrii singur propria biografie de artist, iată câteva lucruri de care trebuie să ții cont:

Fii sincer cu tine și privește-te din exterior

Ca să fii capabil să gândești la persoana a treia despre tine, e nevoie să ieși din propriul tău eu (nu are niciun sens, nu?) și să te privești de undeva de sus. Unele studii arată că înălțimea optimă de la care trebuie să te privești este de 3 metri, dar alte studii (făcute în special în America de Sud) menționează că 5 metri este înălțimea perfectă de la care poți să-ți învingi propriul ego.

De asemenea, în procesul de redactare a unei biografii vei simți adesea tentația demonică (și naturală) de a vorbi cât mai frumos despre cine ești, ce faci, ce prieteni sau cunoștințe ai, ce flori, albume sau tipuri de căști îți plac, ce vrei să te faci când vei fi mare, cu ce muzică ai crescut și cât de tare era tăticul tău care avea în hangar discurile alea prăfuite cu jazz românesc. Nu uita, că, de-a lungul acestui proces anevoios de a scrie, trebuie să-ți învingi propriile porniri și să fii cât de cât sincer. Cu toate acestea, nu te speria: minciuna are întotdeauna ascuns undeva un sâmbure de adevăr.

Povestește despre artiștii și trupele cu care ai crescut

În România comunistă și post-comunistă, atât noi cât și părinții noștri am cam crescut cu aceleași muzici, fie că vorbim de Jean Michelle Jarre, Tangerine Dream sau Kraftwerk. Majoritatea biografiilor de succes precizează că părinții aveau stash-uri de discuri ascunse prin pod, adunate în perioada comunistă.

Cu toate acestea, nu e suficient să precizezi trupele sau artiștii cu care ai crescut (fie ei chiar și inventați), ci trebuie să introduci cititorul în atmosferă, să-i povestești ce ai simțit atunci când l-ai descoperit pe Jarre (sau chiar pe Bach); cum arăta ziua aceea? Era soare afară, sau înnourat? Muzica respectivă te-a lovit deodată sau a fost un proces gradual? Ce haine purtai? Îți era foame sau tocmai mâncasei? Ține cont de faptul că orice detaliu, oricât de minor și insignifiant ar părea, este de fapt foarte important, iar fără aceste detalii tu nu ai putea astăzi să-ți scrii propria biografie și probabil că nici nu te-ai fi născut. Apropo de asta, este la fel de important pentru succesul biografiei tale să precizezi cu exactitate anul, luna, ziua și ora la care ai avut marea descoperire, pentru că nu știi niciodată când vei avea nevoie să-ți faci singur harta astrală a mixatului.

Descrie-ți stilurile muzicale abordate

Să presupunem că ai trecut cu brio de momentul în care vorbești despre artiștii tăi preferați și cum i-ai descoperit. A sosit momentul dezastruos în care trebuie să scrii despre stilurile muzicale pe care le abordezi. Pentru asta e nevoie de inventivitate și evadare din propria zonă de confort, oricât de clișeic ar suna asta. În cazul în care inventivitatea nu e punctul tău forte, poți scăpa întotdeauna prin folosirea termenul eclectic, atunci când vrei să descrii orice, despre orice. Dacă vrei să-ți impresionezi cititorii și (poate) viitorii promoteri și agenți care te vor bookui pentru un amărât de show, poți oricând să menționezi detalii picante din culisele stilurilor tale muzicale preferate.

Câteva exemple de succes regăsite la mulți dintre artiștii care sunt astăzi pe primele poziții în tradiționalul top RA:

• techno avangardist cu un strop de malițiozitate pentru jubileuri teatrale;
• mascaradă disco ținută la fiert și cotropită de cineli melodramatici;
• fundătură dark experimentală ținută în suspans;
• tech-house fără hihats, care nu provoacă dureri de cap a doua zi;
• muzică fără căpătâi;
• house săltăreț și sprinten ca o sârbă moldovenească;
• bere;
• trap enigmatic și visceral;
• vinyls

În cazul în care niciuna din variantele de mai sus nu te atrage și nu te ajută în descrierea propriului stil muzical abordat, poți înregistra un scurt mesaj audio (pe care să-l atașezi textului) în care să fredonezi pe scurt stilul muzical abordat. Dacă nici această variantă nu-ți surâde, poți desena/schița cum arată un DJ set de-al tău sau cum sună ultima piesă (fie ea și neterminată).

Acestea fiind spuse, spor la scris. Așteptăm compunerea ta pe adresa redacției.