Află de ce basul joacă un rol fundamental în muzică
Feed/Culture

De ce basul joacă un rol fundamental în muzică

bas

Basul a jucat un rol fundamental dintotdeauna în orice gen și subgen de muzică, chiar dacă la prima vedere (sau mai degrabă ascultare) poate nu-ți dai seama de asta.

În dinamica unei trupe, basistul pare cam cel mai relaxat muzician de pe scenă. Sau, mai simplu, poți să consideri că muzica fără bas e ca un copac fără trunchi.

La limita inferioară a auzului, se spune că oamenii pot auzi sunetul până la aproximativ 20 de Hz, sub care întâlnim un tărâm sonic tulbure, denumit „infrasunet”. Deși e posibil să nu auzi cele mai scăzute frecvențe, le simți în corp. Întrucât sunetul de bas nu ajunge la urechile noastre cu aceeași energie ca și sunetul de frecvențe înalte, tindem să respingem sau să ignorăm instrumentele și muzicienii care cântă la bas.

În general, muzicienii basiști nu primesc credit suficient din partea nimănui: nici a publicului, nici a organizatorilor sau chiar a colegilor de trupă. Cu toate acestea, există dovezi științifice legate de faptul că cei care cântă la bas sunt vitali într-o trupă, așa cum remarcă și Tom Barnes pe Mic.com.

Cercetarea importanței critice a sunetelor de frecvență joasă explică de ce instrumentele de bas reproduc cel mai adesea părți ritmice, repetitive și lasă loc altor instrumente din game superioare pentru crearea de linii melodice mai complexe. Fenomenul nu este specific unui anumit tip de muzică, ci se aplică la orice gen, fie că vorbim de rock, funk, jazz, dance sau hip-hop.

Psihologul Laurel Trainor, director al McMaster University Institute for Music and the Mind, a publicat recent un studiu (împreună cu ai săi colegi) în Proceedings of the National Academy of Sciences care sugerează că percepțiile sunt mult mai acute la registrele sonice inferioare, în timp ce capacitatea noastră de a distinge schimbările în pitch devine mult mai bună în intervalele superioare.

Astfel, Nature subliniază faptul că „saxofoniștii și chitariștii au adesea solo-uri la registre muzicale complexe”, iar basiștii tind să cânte mai puține note. Aceste constatări par consistente cu fizica undelor sonore.

Pentru a ajunge la concluziile lor, Trainer si echipa ei au creat un experiment: le-au cântat anumitor persoane note înalte și note joase în același timp. Participanții la experiment erau conectați la o electroencefalograma care măsura activitatea creierului ca răspuns la sunete.

Titlul studiului sintetizează perfect concluziile echipei: „percepția superioară a timpului pentru un nivel muzical inferior explică de ce instrumentele de bas stabilesc ritmuri muzicale”. Cu alte cuvinte, „există o bază psihologică”, spune Trainor, ce explică de ce creăm muzică așa cum o facem. Practic, toți oamenii vor răspunde mai mult la ritm atunci când vor fi purtați de instrumentele de frecvențe joase.

Mai ții minte filmul It’s All Gone Pete Tong, regizat de Michael Dowse? Există dovezi științifice că putem simți fizic basul. Astfel, pentru note de bas mai profunde decât cele utilizate în testele echipei lui Trainor, oamenii ar putea să simtă și rezonanța în corpurile lor, nu doar să le audă în urechi. De exemplu, atunci când oamenii surzi dansează, ei ar putea să dea basul mai tare, astfel încât să poată literalmente să simtă ritmul prin rezonanță, consideră Tecumseh Fitch de la Universitatea din Vienna.

Instrumentele de bas joacă, de asemenea, un rol cheie în structura armonică și melodică a unui cântec. În 1880, un manual de muzică academică nota faptul că  „partea basului este, de fapt, fundamentul pe care se sprijină melodia și fără de care nu ar putea exista melodie”.