Caseta audio în industria muzicală - de la nostalgie la nișă
Feed/Tech

Caseta audio în industria muzicală – de la nostalgie la nișă

Caseta audio

Pe măsură ce formatul CD (compact disc) începe încet-încet să apună, casetele și discurile de vinil completează golurile fizice.

În mod mai mult sau mai puțin surprinzător, înregistrările pe vinil intră în al 12-lea an consecutiv de revenire, conduse în mare parte de nostalgie. Potrivit Nielsen Music, în 2017 s-au vândut peste 14,3 milioane de LP-uri de vinil, doar în Statele Unite.

Industria muzicală a fost mereu surprinzătoare și a cunoscut atât de multe suișuri și coborâșuri de-a lungul timpului, încât nu mai miră pe nimeni astăzi interesul curios pe care artiștii îl acordă din ce în ce mai mult casetelor audio, acest format care revine în centrul atenției.

Multe case de discuri și magazine de muzică alocă astăzi un spațiu și un statut special casetelor audio. Văzute mai mult ca un soi de artifacte destinate în primul rând colecționarilor, casetele audio au recâștigat teren în industria muzicală. Cifrele vânzărilor arată că acest format a căpătat noi valențe în ultimii ani și a reușit să stârnească interesul unor audiențe noi.

În 1935, cu mult timp înainte de introducerea casetei compacte, AEG a lansat primul magnetofon cu tambur (în germană: Tonbandgerät), cu denumirea comercială „Magnetophon”. S-a bazat pe invenția benzii magnetice (1928) de către Fritz Pfleumer, care folosea o tehnologie similară, dar cu bobine deschise (pentru care banda a fost fabricată de BASF). Aceste instrumente au fost foarte scumpe și relativ greu de utilizat și, prin urmare, au fost folosite în special de către profesioniștii din posturile de radio și studiourile de înregistrare.

În 1958, după patru ani de dezvoltare, RCA Victor a introdus cartușul cu bandă RCA stereo, cu un sfert de inch, reversibil, cu tambur rotativ la rolă. Cu toate acestea, a fost o casetă mare (5 × 7 inch, sau 13 × 18 cm), și a oferit câteva casete pre-înregistrate. În ciuda versiunilor multiple, a eșuat.

La începutul anilor 1960, aparatele de redare (casetofoanele) au ajuns la un design mai confortabil și mai ușor de utilizat. Acest lucru a fost ajutat de introducerea de tranzistoare care au înlocuit tuburile voluminoase, fragile și costisitoare ale modelelor anterioare. Banda de bobină a devenit apoi mai potrivită pentru uz casnic, dar a rămas în continuare un produs ezoteric.

În 1962, Philips a inventat un mediu compact de casete pentru stocare audio, introdus în Europa la 30 august 1963 la Berlin Radio Show, și în Statele Unite ale Americii (sub marca Norelco) din noiembrie 1964, cu denumirea comercială Compact Casette.

Caseta audio este un format analogic de înregistrare pe bandă magnetică pentru înregistrarea și redarea audio. Acesta a fost dezvoltat de Philips în Hasselt, Belgia, și a fost lansat în 1962. Casetele compacte conțin două bobine în miniatură, între care se trece și se înfășoară pelicula din plastic de tip poliester acoperită magnetic (bandă magnetică).

În anul 1968, 85 de producători au vândut peste 2,4 milioane de casete. Până la sfârșitul anilor ’60, piața de casete a fost în valoare de aproximativ 150 de milioane de dolari.

În primii ani, calitatea sunetului era mediocră, dar s-a îmbunătățit dramatic până la începutul anilor ’70. Caseta compactă a devenit o alternativă populară (și reîncărcabilă) a albumului de vinil de 12’’ la sfârșitul anilor 1970.

Deși formatul digital este cel mai comun astăzi, banda analogică rămâne o opțiune preferată a unui număr semnificativ de artiști și melomani. Unii muzicieni și DJi păstrează o tradiție de utilizare și de lansare pe casetă, datorită costurilor reduse și a ușurinței de utilizare a acestora. Există multe case de discuri mai mici sau artiști independenți care lansează în mod regulat (și uneori exclusiv) pe format de casetă, în special în sfera muzicală experimentală, dar și în zona punk, hardcore sau metal. Dar și vedete precum Thurston Moore (de la Sonic Youth) se declară fani devotați ai acestui format; Moore spunea în 2009 că el ascultă doar casete.

The Vinyl Factory remarcă faptul că în 2016 vânzările de casete au crescut cu 74%. Un an mai târziu, în 2017, vânzările au crescut cu 35&, iar doar în prima jumătate a anului 2018, vânzările de casete au crescut cu 90%.

În industria muzicii electronice există foarte mulți artiști și case de discuri care preferă să folosească în continuare acest format, din varii motive: obiect de colecție, filtru specific al calității sunetului și o oarecare tendință de a readuce nostalgia în contemporaneitate.

Între acești artiști se numără și Legowelt, care a făcut recent o casetă împreună cu Animistic Beliefs. Procesul creativ a fost documentat în video-ul de mai jos:

Concluziile sunt nu doar optimiste, ci chiar îmbucurătoare: trendurile se transformă, iar caseta nu doar că nu a murit, dar e azi mai relevantă ca niciodată.