Cinci albume de la Autechre care redefinesc IDM-ul
Feed/Music

Cinci albume de la Autechre care redefinesc IDM-ul

Autechre

Atunci când vorbim despre aportul Europei adus la nașterea și expansiunea muzicii electronice, există o serie de artiști, proiecte (mai mult sau mai puțin cunoscute) și case de discuri care au stat la baza fundației a ceea ce avea să devină ulterior un fenomen muzical.

Iar cu siguranță Autechre este unul din proiectele din prima linie. Înființat în 1987 în Marea Britanie (la Rochdale, Greater Manchester), proiectul este rodul colaborării dintre producătorii Rob Brown și Sean Booth.

În cei peste 30 de ani de activitate discografică, Autechre au scos peste 30 de albume de studio și înregistrări live din timpul concertelor susținute de-a lungul anilor prin toată lumea. Majoritatea muzicii lor a apărut la casa de discuri britanică Warp Records. Sunt unul dintre cele mai cunoscute cupluri britanice de muzică electronică. Au lansat albumul de debut Incunabula în 1993, dar cu toate acestea, au obținut recunoașterea inițială cu un an mai devreme, atunci când au fost incluși cu două piese pe compilația Artificial Intelligence, lansată la Warp în ’92. În format various artists, compilația respectivă includea toată „crema” viitoarei elite britanice a muzicii electronice: Aphex Twin (cu proiectul The Dice Man), Musicology, I.A.O. (unul din proiectele lui Ken Downie), Speedy J, Alex Paterson de la The Orb și chiar și un proiect mai obscur de-al lui Richie Hawtin: UP!.

Influențată de stiluri precum electro, acid house și hip-hop, muzica celor de la Autechre a evoluat de-a lungul carierei lor, de la înregistrările techno melodice, până la lucrări adesea considerate abstracte și experimentale, cu producție complexă generată de algoritm și puține convenții stilistice. Muzica lor a fost asociată cu genul electronic din anii 1990 cunoscut sub numele de muzică inteligentă de dans (IDM), deși Booth a respins acest termen, considerându-l „stupid”.

Astfel, deși termenul IDM a fost aspru criticat la vremea respectivă pentru faptul că denotă o atitudine elitistă și este peiorativ în raport cu alte genuri muzicale, a continuat să fie folosit atât de o parte din presa mainstream, cât și de public. Deși artiștii asociați cu acest gen muzical (Aphex TwinBoards of CanadaAutechre, μ-ZiqThe Black DogThe OrbThe Future Sound of LondonLuke Vibert și alții) l-au criticat aspru și l-au respins vehement ori de câte ori au avut ocazia, popularitatea IDM-ului a crescut tot mai mult de la un release la altul, rostogolindu-se ca un bulgăre de zăpadă peste industria muzicală. Mai mult, termenul IDM pare să fi apărut în 1993 în Statele Unite, iar cu timpul a ajuns să desemneze aproape orice gen de muzică electronică care nu se încadra în șablonul 4/4.

„Toate lucrurile astea despre noi cum că suntem inteligenți și termenul IDM sunt doar o prostie. Eu cu siguranță nu sunt o persoană deosebit de inteligentă. Sunt harnic, sunt destul de muncitor, dar nu sunt atât de isteț. Nu am nicio calificare, ci culeg doar lucruri care cred că sunt interesante la vremea respectivă. Muzica noastră este abstractă și ciudată? Pentru noi sau pentru colegii noștri nu este! Poate dacă ai ascultat doar muzică pop, atunci da, este mai ciudată, pentru că nu ai fost expus la ea. Dar și aici există un revers al medaliei”, spunea Sean Booth în cadrul unui interviu pentru Resident Advisor publicat în 2016.

Povestea muzicală a celor doi producători din spatele Autechre nu începe însă odată cu lansarea acestui proiect. Brown și Booth s-au întâlnit prin scena de graffiti din Manchester, în 1987, când locuiau amândoi în Rochdale. Puternic influențați de electro și house, cei doi britanici au început să tranzacționeze casete cu mixuri, iar mai apoi să-și creeze propriile compoziții. Toate acestea cu un echipament ieftin ce includea un sampler Casio SK-1 și binecunoscutul drum machine Roland TR-606. Primul lor disc a apărut la Skam Records din Manchester sub pseudonimul Lego Feet.

Un alt proiect marcant pentru scena britanică de muzică electronică (și totodată strâns legat de Autechre) este Gescom. Numele e o prescurtare de la „Gestalt Communications”. Gescom a funcționat ca un colectiv al căror artiști au dorit să rămână anonimi, deși pe multe din albumele apărute figurează și cei de la Autechre. Începând cu anii ’90, colectivul Gescom a lansat muzică la case de discuri precum Clear, Leaf, Chocolate Industries, SKAM, Warp, Worm Interface și Source.

Perceput în mod incorect ca fiind doar un proiect colateral al Autechre, Gescom a existat de fapt ca o platformă comună pentru un număr de artiști care au ales să lucreze în diferite combinații și totodată să rămână anonimi. Personalul din Gescom a variat de la un disc la altul și chiar de la o piesă la alta. Sean Booth de la Autechre spune despre Gescom că a fost un proiect umbrelă, format din aproape 20 de persoane.

Înapoi la Autechre, am săpat prin discografia artiștilor britanici pentru a selecta unele din cele mai relevante albume lansate de-a lungul carierei lor muzicale.

 

Incunabula

Nu putem începe periplul prin universul fascinant al Autechre fără să menționăm albumul de debut, „Incunabula”, apărut în 1993 la Warp. Materialul a avut un succes răsunător în scurt timp de la lansare și a reușit să ajungă în vârful clasamentului indie din Marea Britanie la vremea respectivă. Întregul sound de pe album sugera o atmosferă rece, calculată, cu rădăcini clare de techno și electro, dar a oferit totodată și indicii care făceau trimitere la elemente ritmice speciale și o percuție „tunată”, elemente care au devenit ulterior o caracteristică importantă a sound-ului Autechre.

LP5

Acest album a apărut în ’98, tot la Warp, și a fost intitulat generic LP5, în lipsa unui titlu mai bun. A fost văzut ca o lucrare de tranziție; Brown spunea în 2005 pentru BBC că „mulți oameni au considerat acest album drept un clasic Autechre, deoarece este ca o punte de legătură între cei cărora le-au plăcut primele noastre albume, mai vechi, și cei care au ajuns la noi prin cele mai recente materiale.”

Draft 7.30

Noul mileniu a adus o schimbare drastică a stilului Autechre, demonstrat atât de albumul Confield (din 2001), cât și Draft 7.30 (din 2003). Unii au considerat că Draft 7.30 este o înregistrare mai ușor de înțeles. Booth a declarat într-un interviu pentru Independent, făcut în perioada lansării Draft 7.30 că „[ritmul] nu pare să ne mai limiteze așa cum a făcut-o atunci când am început să facem muzică. Acum suntem cu adevărat fluenți în ritm, iar asta ne dă libertatea să fim mai expresivi.”

Oversteps

Pe 13 ianuarie 2010, Warp Records a anunțat lansarea „Oversteps”, cel de-al zecelea album al Autechre. Inițial prevăzut să fie lansat în martie, a fost lansat cu o lună devreme în format digital pe Bleep.com, pentru cei care au pre-comandat albumul; edițiile CD și vinil au fost lansate pe 22 martie 2010. Albumul a fost sprijinit de un turneu european de două luni, urmat de o serie de show-uri în Japonia și Australia.

AENA și AE_Live

Pe parcursul anului 2015, duo-ul a pornit într-un turneu în America de Nord, intitulat AENA. Turneul a fost anunțat oficial pe site-ul Warp în luna mai 2015. În octombrie 2015, membrii bazei de date Autechre au primit un newsletter cu permisiunea de a descărca AE_LIVE, o colecție de înregistrări de patru ore rezultate în urma unei serii de concerte care au avut loc în 2014.