Interviu cu trupa #FLUID

#FLUID (n.2016) – un queer act bucureștean – este colaborarea dintre Paul Dunca/Paula Dunker (performer, coregraf, dramaturg), Alex Bălă (muzician) „și alte creaturi strâmbe”.

Folosind sunetul, muzica și microfonul ca armă împotriva neutralității civice, FLUID se încadrează în neo-genul techno-faggothique. Aparițiile live ale duo-ului includ scene și evenimente cât mai diverse: Barul Teatru Coop. MACAZ, Teatrul POINT, Sala Dalles (în cadrul proiectului Eco Delta Dunării), Street Delivery 2016, Bucharest Pride 2016, Queer Night, Spitalul de Psihiatrie Voila (pentru proiectul „Normalitatea, ce cuvânt brutal!” – MNAC), Teatrul de Vară CAPITOL, Festivalul Amural 3&4 /2017+2018 (Brașov), expoziția WE WILL NOT CHANGE OUR SHOW, Brno (Cehia),  One Gallery, Sofia, OWR 2019 & 2020 și două nunți.

Dată fiind apariția noului gen muzical – techno-faggotique – am stat de vorbă cu inițiatoarele proiectului, Paula Dunker și Alex Bălă, prilej cu care am aflat mai multe despre ce înseamnă integrarea expresivității, a gestualismului genderqueer sau a dramatis personae în atmosfera teatrală și în mesajele transmise de #FLUID.

*foto: Remove term: Eduard PârvuEduard Pârvu

Sunteți inițiatoarele unui gen muzical, dar și ale unui lifestyle: techno-faggothique. Cum a pornit techno faggothique și la ce se referă?

Paula Dunker: La un moment dat, Brooke Candy a postat pe Instagram o imagine cu cuvântul faggothique și caption-ul ei zicea: „I finally have a name!”. Suntem mari techno-maniace, așa că am pus împreună cei doi termeni și am decis ca mișcarea noastră (sonoră) să exploreze viața și corpul queer post 2010 din București. Nu am fixat niște parametri genului nou inventat, dar am inclus cât mai multe experiențe și povești puțin reprezentate de zona muzicală locală. Techno-faggothique-ul e un stil de viață agitată, promisiunea unei speranțe cu fiecare asfințit, împăcarea cu propria bestie, dansul până la revelație și manifestarea altfelului. Încercăm să deschidem noi spații sonore și nu numai, chestionând frecvent realitatea.

Alex Bălă: Techno-faggothique e la intersecția dintre sensibilitățile noastre, teritoriul în care trăim și în care ne întâlnim artistic: Paula, cu prezența ei luxuriantă și generozitatea totală cu care trăiește și creează, eu încercând să anticipez ce o face să-și miște corpul și să ne împărtășească poveștile și lumea. Întâlnirea și colaborarea cu Paula mi-au transformat viața și practica artistică în cel mai profund mod, iar techno-faggothique e un teren pe care încercăm să-l populăm împreună cu sunete, text și creaturile queer pe care le cunoaștem sau imaginăm și, cel mai mult, pe care le iubim împreună.

Spuneți-mi mai multe despre traseul vostru muzical și performativ.

Paula Dunker: Lucrez în domeniul scenei direct cu corpul meu și sunt extrem de recunoscăto/ar/e că din 2016 am accesat conștient vocea acestui trup. Deși mă mișc și dansez neîncetat, atunci când îmi folosesc vocea ceva vibrează în corpul meu, ceva ce altfel nu e mobil. De când cu #FLUID, ascult altfel muzică și îmi ofer acest confort și lux, de a nu face nimic altceva decât să mă contopesc cu sonoritatea. Neavând o pregătire muzicală, încerc să controlez producția vibrațiilor sunetelor prin corpul meu. Ce-l mișcă? Ce-l face mai fragil în interior? Ce-l pompează mai forțos? Nu voi putea niciodată cuprinde în cuvinte cât sunt de privilegiat/ă că am șansa să pot colabora cu un asemenea muzician talentat, Alex Bălă. Pentru mine această colaborare a însemnat și scoaterea la lumină a Paulei Dunker, ca alter ego muzical al lui Paul Dunca. Inițial #FLUID a pornit ca un proiect conceput strict pentru apariții live, dar cu timpul am început să înregistrăm din piesele noastre și să filmăm videoclipuri (cu Black Horse Mansion, Lidia Ilici și cote.ggml). Cred de asemenea că cel mai ușor îi atingi și ajungi la ceilalți cu muzica și experiențele sonore.

Alex Bălă: Până la #FLUID am mai colaborat cu Gabriela și Cristian Fierbințeanu într-un proiect care se numea Plurabelle, iar în prezent mai fac parte din trupa deathbycoconut alături de ultra înzestrații Fraga, Nitchji Oh Szperantza și Domnul Valentin. Colaborarea cu Paula pentru #FLUID e prima care m-a făcut să mă raportez la mine ca performer și nu doar ca muzician și mi-a transformat radical relația cu contextul în care trăim și performăm. Asta și experiențele fiecăreia în proiectele de teatru, dans și performance în care ne întâlnim când nu ne întâlnim în #FLUID.

#FLUID este un termen cu numeroase valențe. În muzica voastră, #FLUID se referă preponderent la coeziunea, forța sau emananția corpurilor, incluzând mai ales limbajul dedicat fluidității de gen. Dincolo de a folosi microfonul ca „armă împotriva neutralității civice”, la ce altceva se referă fluid?

Alex Bălă: Pentru mine #FLUID e un mod de a exista și (auto)performa, care nu se mai mulțumește cu scheme normative, binaritate de gen, mecanisme opresive și tot restul modurilor rigide în care suntem învățate să ne concepem. Căutăm mereu dincolo, în toate ungherele neexplorate ale prezentului, fără proiecții și cu toată speranța și iubirea de care suntem în stare.

Paula Dunker: Se zice că singura certitudine a vieții e că totul este mereu într-o permanentă schimbare, așa că opus solidificării, fluidul e cel mai comod fel de a circula între tărâmurile acestei existențe.

Pentru ultima piesă lansată, Lava, inspirația versurilor vine din performance-ul Victoriei Sin: „If I had the words to tell you we wouldn’t be here now”. În ce fel arta drag, cu componenta teatrală specifică, a reușit să modeleze stilul și genul muzical promovat de #FLUID?

Alex Bălă: Faptul că ne costumăm și ne concepem fiecare apariție live ca pe un performance cu specificitatea proprie e o parte esențială din estetica și spiritul #FLUID. Atinge tot ce facem, de la cum ne imaginăm muzica până la cum și unde ne întâlnim cu oamenii. Și, bineînțeles, dincolo de orice, we are all always in drag.

Paula Dunker: Aș zice că ne înscriem în zona performance-ului queer/genderfuck-ului, în care sunt îmbrățișate și totodată anulate diversele expresii de gen, fără a fi clară o poziționare exactă. Aparițiile noastre scenice le-am numit concerte performative pentru că au o componentă nelipsită de teatralitate. Costumele sunt extrem de importante pentru concertele noastre performative, mai ales rochiile. De obicei intrăm pe scenă asortate, cu foarte multe haine pe noi și în decursul gig-ului ne tot scoatem din ele până ne descoperim aproape de tot. Eu încerc să ocup și să posed scena în tot cuprinsul ei, coordonat/ă atent de Alex, care e într-un punct fix și are frâiele. Între fiecare piesă, performăm un moment de reflecție, poezie, predică, educație și chestionare. Deseori țesem o poveste în jurul pieselor din concertele noastre performative cum a fost și cu „Songs and Ballads from Romanian Gay Herstory”, prezentat la Brno, Cehia, în cadrul expoziției „We Will Not Change Our Show” și la primul Pride din Timișoara 2019, o reinterpretare muzicală a spectacolului „După Traian și Decebal” (realizat de Paul Dunca și Mihaela Michailov și mai nou interpretat alături de Katia Pascariu).

Ce alte referințe estetice aveți în procesul creativ?

Paula Dunker: McKenzie Wark, Julianna Huxtable, Mavi Veloso, Bonnie Hancell, Olympia Bukkakis, Lin Da Quebrada, Jana Orlova, Fraga și platforma Corp. sunt doar câteva dintre entitățile al căror demers ne inspiră.

Alex Bălă: Alexandra Pirici, Borusiade, platforma Corp. (Chlorys, Cosima, Admina), colegii din deathbycoconut, Karin Dreijer, Ursula LeGuin, Mark Fisher, Jlin și Holly Herndon sunt unele dintre cele mai importante referințe. Dar universul poetic queer al Paulei, puternic și actual și nesfârșit de inspiring, e cea mai mare influență pentru sunetul pe care-l concep cu #FLUID.

În ceea ce privește spectacolul de la Institutul Francez, din cadrul proiectului Noiembrie digital 2020, piesele #FLUID au integrat texte scrise de Matthew Yaeger, Victoria Sin, Oana Maria, Dan Bodan etc. Ce alte colaborări sau surse de inspirație aveți programate pentru următoarele producții muzicale?

Paula: Sunt responsabil/ă pentru conceperea versurilor pieselor noastre și mi se întâmplă deseori să vreau să reiau ceva ce a fost zis/cântat deja pentru că am senzația că n-aș putea să reformulez mai bine sau pentru a da viață și interpretării queer a textului respectiv. Simt deseori că sunt un canal între cuvintele cuiva deja rostite/cântate și public.

Alex: Anul acesta lucrăm cu Geo Aghinea/Gea, Ramya/Raj și continuăm colaborarea cu Mihaela Drăgan și Niko G în proiectul lor, numit după un concept introdus de Mihaela, adică „Roma Futurism”. Pentru noi e esențială co-creația dintre noi două și alte „creaturi fantastice”.

Care sunt temele și subiectele pe care pune accentul muzica #FLUID?

Alex: Politicile corpului sunt tema principală a queer act-ului nostru.

Paula: Și de asemenea afectul și body positivity.

Cum e să fii muzician nonbinar pe scena muzicală contemporană?

Paula: Îmi place să zic: „Dacă n-ai cunoscut încă pe nimeni care se identifică ca non-binar, uite, eu sunt Paula!”.  Pe mine m-a ajutat enorm proiectul nostru muzical ca să cuprind, exprim și explorez acestă parte a identității mele. Am avut dintotdeauna o problemă în a mă regăsi într-unul dintre cele două genuri sau deseori m-am surprins că mă simt ambele.

Cea mai mare expunere în media am avut-o vara trecută, când s-au iscat împotriva noastră valuri imense de hate în urma concertului nostru performativ din deschiderea expoziției de la Muzeul Național de Artă Contemporană, stream-uit pe pagina Facebook a instituției. Majoritatea urii a avut legătură cu discursul nostru feminist și anti-fascist, care chestiona, printre altele, banii publici cheltuiți pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, dar și cu faptul că purtam rochii și că ceea ce producem nu poate fi definit ca „artă”. A fost un moment crunt, cu amenințări online cu moartea care curgeau la fiecare 10 minute, dar am avut parte de enorm de multă susținere din partea comunității LGBTQIA+ și a aliaților și am creat un precedent în care s-a vorbit la TV despre arta queer și non-binaritate. Snaking, piesa care a fost preluată din live streaming-ul MNAC-ului de către „jurnalistul” care a pornit scandalul nu a avut din păcate, în urma vâlvei, mai multe view-uri.

Published March 01, 2021. Words by Carla Francesca Schoppel.