POGO - când muzica electronică devine o semnătură afectivă a milenialilor | Electronic Beats Romania
Feed/Music

POGO – când muzica electronică devine o semnătură afectivă a milenialilor

Nick Bertke aka Pogo

Nick Bertke aka POGO este un artist australian care readuce prin muzica electronică nostalgia copilăriei. Folosind looping şi sampling, el mixează jocuri video, filme, desene animate, uneori chiar şi fragmente de dialog sau sunete din viaţa de zi cu zi.

Loopingul, atât de caracteristic producţiilor muzicale electronice, menţine interesul pentru repetiţie în producţiile POGO prin alternarea cu sampling din replicile şi cântecele utilizate în filme. Aceste artificii au transformat muzica lui Nick Bertke într-o semnătură afectivă colectivă, canalul youtube POGO având în prezent peste 200 de milioane de utilizatori care urmăresc videoclipurile.

POGO sondează funcţiile nostalgiei în special prin utilizarea desenelor animate Disney, din care preia atât fragmente audio, cât şi video. Fiecare piesă vine la pachet cu un clip montat impecabil pe beat, iar pentru acesta sunt alese exclusiv secvenţe din desenele animate.

Alteori, POGO foloseşte ca inspiraţie filme nou apărute, precum Joker sau desene animate care fac parte din cultura populară. Prin tehnologia digitală, produsele audio-vizuale realizate de POGO ne amintesc în special de cele dintâi valori care guvernau lumea copilăriei.

Desenele animate Disney au fost un element central în educaţia copiilor anilor ’80-’90. Ele au influenţat mecanismele socializării din viaţa reală folosind ca exemplu interacţiunea dintre personajul principal şi animalele, păsările sau alte personaje marginalizate în jurul cărora era construit firul narativ.

Disney a ilustrat normele şi legile societăţii, a modificat impresiile copiilor despre lume sau pur şi simplu a modelat ideile despre sine utilizând metode alternative faţă de sursa tradiţională a educaţiei, care este şcoala. Prin eroii Disney ne-am familiarizat cu o realitate alternativă celei în care trăiau adulţii, iar această lume funcţiona după un vocabular şi comportament diferite.

Ce treabă au lucrurile astea cu nostalgia? Ei bine, dacă ne gândim la definiţia din The New Oxford Dictionary of English (1998), nostalgia este acel sentiment de dor faţă de trecut. Nostalgia evocată de POGO ţine atât de topografii imaginare (Agrabah, Ţara Minunilor etc), cât şi de un timp al sinelui, timpul de aur al copilăriei, când tot ceea ce aflam despre lume era prezentat prin cântece, dansuri şi întâmplări magice.

Identificarea cu personajele este un alt lucru care participă la evidenţierea funcţiilor psihologice ale nostalgiei. Ascultând POGO ne reconectăm la acele părţi ale sinelui care se identificau cu Alice cea curioasă, care descoperă nonsensul lumii adulţilor oglindit în logica ilogicului din Ţara Minunilor.

Cu Aladdin sfidăm alte legi absurde şi descoperim noi teritorii unde dorinţele se împlinesc datorită Duhului eliberat din lampa fermecată, iar alături de Albă ca Zăpada redevenim încrezători în victoria binelui asupra răului.

Putem spune că această identificare cu personajele, pe care o livrează compoziţiile semnate de POGO, retrezeşte în noi un acasă afectiv, din copilărie, un timp în care totul era posibil. Faptul că POGO face asta suprapunând fragmentele audio-vizuale tehnicilor utilizate în muzica electronică ne ţine totuşi conectaţi la preferinţele muzicale pe care le avem în prezent.

Nevoia persistentă de întoarcere la trecut, fie la copilărie, fie la locuri fizice sau imaginare, face ca fascinaţia pentru muzica compusă şi produsă de POGO să fie în cele din urmă un simptom al lipsei sau al nostalgiei, care este numitorul comun al tuturor adulţilor.

text: Carla-Francesca Schoppel