Muslimgauze - activism politic prin muzică experimentală
Feed/Culture

Muslimgauze – activism politic prin muzică experimentală

Muslimgauze Bryn Jones

Nu e ușor să scrii sau să vorbești despre Muslimgauze. Artistul britanic camuflat sub acest pseudonim e un caz unic în industria muzicală experimentală.

Dacă vrei să te avânți în a-i descoperi fascinantul univers muzical, înarmează-te cu răbdare, dispoziție și timp, pentru că o să ai nevoie.

Muslimgauze a fost principalul proiect muzical al producătorului britanic Bryn Jones (1961 – 1999), un artist extraordinar de prolific, cu o identitate unică și o abordare muzicală care i-a creat în timp statutul de cult.

Majoritatea muzicii lansate (atât în timpul vieții, cât și post-mortem) reflectă obsesia lui pentru conflictele din lumea musulmană, în principal conflictele dintre Israel și Palestina.

Este greu de precizat de unde a venit fascinația (până la obsesie) a lui Jones pentru lumea arabă. Nu era musulman practicant și nu a călătorit niciodată în Orientul Mijlociu, însă înregistrările sub Muslimgauze l-au calificat drept unul dintre artiștii occidentali înclinați în mod explicit în favoarea mișcării de eliberare palestiniană.

Întrebat de ce nu a vizitat niciodată Orientul Mijlociu, Bryn Jones spus într-un interviu în 1994 că „nu cred că puteți vizita un teren ocupat. Este un principiu. Nu până când nu va deveni liber din nou”.

Cea mai mare parte a declarației politice a fost inerentă ambalajului. Mărturie stau titluri de albume sau piese, precum Fatah Guerrilla, Return of Black September, Hebron Massacre, Vote Hezbollah, United States of Islam, The Rape of Palestine, I Shall Sing Until My Land Is Free sau All The Stolen Land of Palestine.

Acuzat adesea că e antisemit, Muslimgauze a devenit în timp o figură controversată în lumea muzicală. În ciuda lipsei lor de proeminență, Jones a jonglat întotdeauna la nivel muzical cu diferite concepte și atmosfere, evocând Orientul Mijlociu și Asia de Sud. Procesul de producție al lui Jones a fost idiosincratic și prolific; remixa orice prindea la mână și aproape că scotea câte un album pe săptămână.

Muzica lui a fost în mare parte infuzată de politic, iar majoritatea pieselor lansate sunt printre cele mai surprinzătoare experimente din subteranele muzicii electronice. Cu zeci de albume lansate și în ciuda faptului că a fost un producător prolific, Jones nu a reușit să aibă succes în timpul vieții, posibil și din cauza faptului că muzica sa a fost lansată sporadic, la case de discuri mici și cu distribuție extrem de redusă.

Astăzi cam toată industria muzicii electronice îl consideră pe Muslimgauze drept un personaj complet ieșit din orice tipare, de orice fel. Istoria ne-a demonstrat în nenumărate cazuri că faima și/sau recunoașterea vine cel mai adesea după moartea creatorului, mai ales când vorbim despre o figură atât de controversată precum Muslimgauze.

După cum se poate observa din majoritatea albumelor sale, muzica lui Muslimgauze are niște particularități stilistice ce nu pot fi ignorate. Stilul său unic de a produce te ajută instant să-l recunoști, chiar și în cazuri dificile când muzica lui plutește într-un ocean de alte albume din sfera vastă a muzicii electronice experimentală.

Multe din piesele lui abundă în distors, iar unele devin chiar foarte dificil de ascultat. De asemenea, paleta de sunete abrazive folosite des, precum și întreruperi bruște de ritm și cut-uri de câteva secunde, nu au mai fost întâlnite (aproape) la niciun alt producător de muzică electronică din perioada ’90.

Pe parcursul ascultării unui album de-al lui Muslimgauze, e ușor să constați că o piesă poate avea mai multe variațiuni estetice, interpretări și reinterpretări, și e reluată în mai multe variante similare între ele, încât poate constitui scheletul unui album.

Sample-urile luate din muzica arabă (adesea fără a deține drepturi de autor), paletele de sunete atmosferice unice, mesajele politice și întreaga atmosferă pe care o evocă, fac din Muslimgauze una din cele mai importante moșteniri muzicale pe care le avem astăzi.

Dacă mai preocupă pe cineva astăzi subiectul aproprierii culturale în domeniul muzical, Muslimgauze este probabil cel mai comprehensibil exemplu ce poate fi dat în acest sens.

Jones spune că Muslimgauze a apărut ca răspuns la operațiunea Pace pentru Galileea, denumirea oficială dată de Israel războiului din Liban din 1982, atunci când armata israeliană a invadat Libanul de Sud. Acest eveniment l-a inspirat pe Jones să studieze originile conflictului, care au devenit chintesența muzicii lui.

Jones a devenit un susținător ferm al cauzei palestiniene și a dedicat multe din albumele sale Organizației pentru Eliberarea Palestinei (sau Palestinei Libere). De-a lungul vieții, cercetarea lui Jones a început să se îndrepte și spre alte țări predominant musulmane aflate în conflict, inclusiv Afganistan, Pakistan, Cecenia, Iran și Irak.

Muslimgauze Bryn Jones

El a concluzionat că interesele Occidentului pentru resursele naturale și câștigul strategico-politic au fost cauzele rădăcinilor pentru multe dintre aceste conflicte și, dacă interdicția occidentală se va opri, regiunile menționate s-ar stabiliza.

Proiectul Muslimgauze s-a încheiat tragic în 1999, când Jones a murit subit din cauza unei boli rare de sânge. Cu toate acestea, numele lui a continuat să fie prezent pe rafturile majorității magazinelor de discuri internaționale, printr-o serie de lansări postum, care continuă să apară chiar și în zilele noastre sub forma a diferite pachete promoționale, relansări sau reeditări.

Deși discografia sa însuma 96 de titluri la momentul decesului, aceasta s-a dublat ulterior. Multe din albumele lansate post-mortem conțineau muzică nouă, pe care cel mai probabil Jones nu a intenționat niciodată să o lanseze.

Descris de către presa de specialitate drept una din cele mai surprinzătoare apariții din muzica experimentală internațională, Muslimgauze a devenit în timp o emblemă pentru scena electronică, un artist cu o traiectorie unică a carierei, căruia i-a venit recunoașterea internațională la mult timp după ce a murit.

Astăzi există nenumărați artiști care au fost inspirați de muzica și declarația politică a lui Muslimgauze, de la JD Twich la ShackletonPharoah Chromium, Simon CrabLafawndah.

Dacă vrei să aprofundezi subiectul, un punct de pornire eficient ar putea fi cartea Chasing The Shadow of Bryn Jones, scrisă de către Ibrahim Khider și publicată în 2014 împreună cu un CD ce include o selecție din muzica lui Muslimgauze lansată de-a lungul timpului. De asemenea, The Quietus a acordat în 2016 un spațiu amplu unui articol dedicat lui Bryn Jones.

Muslimgauze Bryn Jones