Interviu cu Ana Cristina Leonte și cu Alex Arcuș de la Jam Circle
Jam Circle – un proiect produs de The Jam Community – își propune să revitalizeze scena culturală muzicală din România, prin performance și jazz. În contextul pandemiei, multe trupe și-au dorit depășirea limitelor impuse de izolare în ceea ce privește desfășurarea concertelor, înregistrarea de noi albume etc. Așa a luat naștere proiectul Jam Circle – din dorința de a nu lăsa muzica și artiștii de jazz să se plictisească sau să nu participe la evenimente specifice.
Proiectul este o dovadă a creativității și a modurilor inovatoare pe care le abordează artiștii pentru ca arta lor să supraviețuiască, motiv pentru care am vorbit cu Ana Cristina Leonte și cu Alex Arcuș despre asta.
Efectul izolării o să-l simțim după ce lumea va da buzna în sălile de spectacole, în cluburi și în locurile de evenimente.
JAM CIRCLE e un proiect necesar, întâi de toate datorită explorării teritoriilor muzicale diverse. Cum a pornit această inițiativă?
A-C: Înainte de martie 2020, se întâmplau Jam sessions, întâlniri, repetiții, concerte, apoi fiecare dintre noi a avut un moment de pauză, de retragere (sau cum vrem noi să-l numim). Ideea de a face un proiect-cadru, care să prezinte trupe de factură jazz-istică din peisajul contemporan românesc exista de mai mult timp, însă când m-am apucat să scriu proiectul, am făcut-o cu gândul că mi-ar plăcea să fac ceva pentru comunitatea noastră de muzicieni, să contribuim la dezmorțirea lucrurilor, la diminuarea distanței dintre noi toți, atât între muzicieni, cât și între muzicieni și public, să dăm un alt sens acestei pauze subite, să transformăm această apnee temporală într-o perioadă de gestație, ca mai apoi să livrăm materiale proaspete, într-o manieră cât mai apropiată de experiența unui concert live. Prin această inițiativă am vrut să dăm artiștilor un mic „ghiont” să creeze muzică nouă, să sprijinim acest proces și să creștem împreună. De asemenea, credem că produsele culturale care au izvorât prin acest proiect reprezintă, prin implicarea întregii echipe de producție, o inițiativă de arhivare a scenei jazzistice a momentului, lucru unic în România.
Sunt și alte proiecte muzicale care v-au inspirat și care au transformat modul în care ne-am raportat la eventuale crize (sociale sau politice) anterioare?
Arcuș: Ne-am dorit o concluzionare și o arhivare a proiectelor care s-au coagulat în ultimii ani, a scenei de jazz alternative. Am zburat cu gândul la Tiny Desk, pentru că în fond ei asta au creat, o arhivă, o bibliotecă muzicală de stat, care și-a întins mrejele la nivel internațional, consemnând munca artiștilor de la cei mai consacrați până la cei mai nișați. Ei au făcut vreo 800 de concerte din 2008 până în prezent, iar noi am început cu primele opt. Acest model s-a arătat a fi potrivit situației actuale de lockdown, cu toate consecințele distanțării sociale. Prin acest proiect artiștii au avut ocazia să-și desfășoare activitatea de creație, indiferent de restricțiile impuse, dar și să se facă auziți prin ceea ce știu să facă mai bine: muzică.
Desigur, acest concept a trebuit dezvoltat și adaptat cerințelor, nevoilor meleagurilor noastre, astfel încât rezultatul să fie unul inedit, autohton, păstrând totodată nivelul de calitate și intențiile cele mai bune. Dacă Tiny Desk a pus artiștii la birou, noi am adus outdoor-ul (strada) indoor, prin muralul semnat de IRLO, de data aceasta cu rol scenografic.
A fost un an tăcut. În ce fel credeți că s-a schimbat comportamentul ascultătorilor și al muzicienilor pe durata izolării sociale?
A-C: Ce pot spune este că fiecare a integrat această experiență diferit, unii mai speriați, alții mai relaxați, alții mai rezervați. Cu siguranță, tocmai diferențele de opinie au scindat, au distanțat. Cred că pentru un studiu sociologic relevant trebuie să mai treacă timp și nu intră tocmai în atribuțiile mele. Eu pot doar să observ ce s-a întâmplat cu mine și un pic cu cei din apropierea mea. Cred că, într-un fel, pentru mulți muzicieni, această pauză a fost din multe puncte de vedere benefică, a fost mai mult timp de studiu individual, mai mult timp de dezvoltare personală și sedimentare.
Însă această „revenire”, pe care a propus-o și Jam Circle, era absolut necesară, căci muzica este, în fond, un dialog: poți să faci și monolog, dar nu e atât de fun să vorbești singur, la nesfârșit și nimeni să nu te asculte. Am observat câteva chestii pe la sesiunile de înregistrare sau și ulterior, pe filmare. Sunt momente care dau de gol câte o mică stingherire sau gesturi care dezvăluie subtil tocmai faptul că separarea aceasta a lăsat urme diferite în fiecare dintre noi. Cât despre ascultători, cred că lumea a ascultat mai multă muzică, dar asta nu a hrănit cu adevărat pofta unei experiențe live. Acei puțini oameni prezenți la sesiunile de înregistrare, în calitate de ascultători, au primit experiența ca pe un mare privilegiu. Bucurie împărtășită!
Arcuș: În opinia mea, muzica, așa, ca act complet, are nevoie de două componente esențiale: interpretul și ascultătorul. Încercarea de a muta acest act, în urma distanțării sociale, în mediul online, s-a dovedit a fi nesatisfăcătoare pentru ambele tabere, actul în sine fiind împlinit doar prin prezența fizică, fără de care comuniunea este periclitată. Efectul izolării o să-l simțim după ce lumea va da buzna în sălile de spectacole, în cluburi și în locurile de evenimente, cu o ardoare și o poftă de reuniune nemaîntâlnite până în prezent sau cel puțin așa sper.
Voi ce muzică ați mai ascultat în pandemie?
A-C: Am ascultat și mai multă muzică decât de obicei (mai ales în lockdown, la gura sobei, în timp ce găteam cina și după cină) și am „digg-ănit” (ca să îl citez pe Tzuc) și mai mult. Am ascultat de la muzică corală polifonică la Iva Bittova, Steve Coleman, broken beat, am ascultat albumele noi sau release-uri de la artiștii pe care îi urmăresc: Georgia Anne Muldrow, Lapalux, mai recent Nubiyan Twist, Floating Points cu Pharaoh Sanders și London Orchestra, Ben Wendel, Esperanza Spalding, Flying Lotus, Ivy Lab și mulți alții. M-am plimbat zile întregi prin arhivele „Constantin Brăiloiu”, aprofundând în special muzica românească autentică, dar am răsfoit și prin muzici vechi din diferite părți din Europa sau Australia. Am făcut playlist-uri cu muzici de party, muzici de dansat în soare sau chiar în ploaie. Deci da, m-am îmbogățit!
Arcuș: A fost o perioada de „rascolire”, de studiu și descoperire, de la ascultatul arhivelor lui Brăiloiu, cântatul pe timp de zi, în biserica săsească din Florești, cu acustica ei superbă, de la muzica preclasică, jazz, hip-hop până la cele mai noi sonorități electronice.
Ca să arunc niște nume: J.S. Bach, Brahms, Dvorak, Wagner, John Coltrane, Dexter Gordon, Ben Wendel, Chris Potter, Steve Coleman, J Dilla, Keifer, Ivy Lab și mulți, mulți alții.
În condițiile în care ați creat cu ușile închise, cum ați reușit totuși să apropiați publicul de noile experimente sonore?
Arcuș: Muzica trece prin noi, arată ceea ce suntem și exprimă adevărul pe care îl conținem. Cred că s-a creat acest spațiu temporal, în care mulți muzicieni și artiști au prins mai mult curaj, mai multă încredere în forțele creative proprii, nelăsându-se influențați de rigorile industriei, care în fond, de cele mai multe ori, sugerează forțat niște șabloane fixe către „calea succesului”. Trezindu-se cu mai mult timp la dispoziție pentru analiză și chibzuire, artistul prinde aripi și începe să plutească prin nesfârșitul univers al creației. Când aceste „adevăruri” au timp să se coacă bine în cuptorul creativ, publicul înfometat savurează și îmbrățișează altfel gustul artei.
A-C: Vorbind despre Jam Circle, cred că aici este mai mult meritul echipei de producție și mai ales al celei de filmare. Experiența vizuală, al cărei concept a fost făurit de regizorul Gabriel Durlan, creează sentimentul că ești în mijlocul cântării, în mijlocul muzicienilor și al vâltorii de emoții pe care ei le țes împreună. Ești parte din cerc!
Colaborăm împreună cu Gabriel Durlan de ceva vreme. Înainte de Jam Circle, am fost implicați împreună în proiectul „Artist in Church”, o rezidență artistică în Transilvania rurală, o experiență din care a rezultat și o trilogie video.
By loading the video, you agree to YouTube’s privacy policy.
Learn more
Revenind la Jam Circle, am pus împreună cu Alex Arcuș bazele acestui proiect, am creat un cadru, însă el a căpătat forme mult mai elaborate și mai profunde, depășind viziunile noastre inițiale. Asta este și frumusețea, când lucrezi cu oameni foarte implicați și creativi. Asta s-a întâmplat în ceea ce privește producția sau bucătăria proiectului, dar suprizele au venit și din partea muzicienilor care au creat muzică și s-au simțit motivați și liberi să pună în practică noi idei.
Așa cum am spus, la concert am avut un public foarte restrâns, tocmai pentru a avea totuși atmosfera de concert, de împărtașire a muzicii dincolo de scenă. Cred că ne-a reușit. Cel puțin on the spot, vibrația era acolo, dar nu-mi dau seama cât s-a lăsat captată de tehnologiile noastre moderne. La final de proiect avem două zile de concerte, Jam Circle celebration, ca să fim siguri că mesajul se transmite întreg.
Am vrut ca arta noastră să servească drept o gură de aer proaspăt, să aducem și altceva la urechile publicului, să servească drept liant între noi și ca reminder că acolo, în adâncurile noastre, se află ceva care nu poate fi clintit, amenințat sau întinat.
Care au fost provocările Jam Circle și cum poate dizolva acesta limitele fizice, sociale? Cum ne ajută Jam Circle să rămânem conectați?
Arcuș: Provocările au apărut din momentul expunerii problemei: cum faci muzica pe care vrei s-o împarți cu toți atunci când ești constrâns?! Răspunsul e simplu, o faci în primul rând pentru tine, să te bucure și să te satisfacă, apoi se găsește și soluția de a o împărtăși aceluia care are ochi să vadă și urechi să audă. Rețelele de socializare, pe lângă toate facilitățile pe care ni le oferă, precum vizibilitate, expunere sunt și o capcană în care suntem atrași să facem lucruri pe repezeală, câteodată lipsite de conținut, care se pierd în infinitul de date de pe wall. Ei bine, ca să rămânem totuși conectați, câteodată ar fi bine să ne și deconectăm, prezența fizică fiind o necesitate obligatorie în organizarea socialului. Prin acest proiect cred că am reușit să găsim o soluție pentru a ne reuni, măcar pentru câteva zile, în care s-au întâmplat repetițiile și filmările, pentru a ne împlini pofta acestei conexiuni.
Spuneți-mi despre procesul de selecție a muzicienilor implicați în proiect. Ați mai colaborat anterior?
A-C: A fost un proces greu, de fapt și nelipsit de peripeții. Am pornit de la nucleul muzicienilor din „The Jam Community”, comunitate la care am pus și noi umărul, reușind să punem în lumină doar o parte dintre membrii ei. Sunt foarte mulți muzicieni pe care noi îi apreciem și care totuși nu au primit invitația noastră. Sunt muzicieni care au fost invitați, dar care nu au putut onora invitația din motive Covid-related. În selecția noastră ne-am axat mult pe proiecte noi și muzicieni tineri, am făcut și un newcomers contest în acest sens, pe proiecte moderne cu muzică originală și în principal pe artiști complet independenți, care nu primesc vreun alt sprijin. Sperăm ca acesta să fie începutul, iar această consemnare a muzicii creative să continue și în diverse alte forme.
Care sunt planurile de viitor în privința arhivării acestui experiment-fenomen muzical inițiat? Vor fi oare creațiile acestea etichetate ca o muzică a pandemiei?
Arcuș: Acest proiect va avea ca rezultat opt concerte online cu muzică originală, semnate de artiști ale scenei de jazz alternative din România, un album/compilație care va fi lansat online pe Bandcamp și alte aplicații de streaming. Sperăm ca efortul să nu rămână neobservat, ba chiar să fie apreciat și în același timp poate va servi în viitor ca inspirație pentru alți artiști și operatori culturali români.
În urma celor opt interviuri cu trupele care au participat la Jam Circle, discuția despre pandemie nu a rămas lăsată deoparte. Desigur, acesta este un proiect adaptat și creat pe timp de pandemie și va rămâne ca atare, dar tind să cred că muzica rămâne dezlegată de etichete și rămâne să dăinuie în libertate.
A-C: Sunt și eu curioasă dacă noile creații vor fi etichetate astfel. Îi invit pe cei care citesc aceste rânduri să dea o ascultare, în tihnă, seriei „Jam Circle” și să ne spună ce aud ei acolo, cum rezonează înăuntrul lor.
By loading the video, you agree to YouTube’s privacy policy.
Learn more
Când vorbeam despre strategia PR cu coechipierul nostru, eu am vrut din start să ne îndepărtăm pe cât posibil de acest subiect, să ne concentrăm asupra umplerii golului, nu asupra golului. În plus, și atunci când am pornit proiectul, dar și acum, suntem bombardați cu știri, teorii, păreri, discuții, intrigi pandemice, din toate părțile.
Din perspective mea, de artist idealist, am vrut ca arta noastră să servească drept o gură de aer proaspăt, să aducem și altceva la urechile publicului, să servească drept liant între noi și ca reminder că acolo, în adâncurile noastre, se află ceva care nu poate fi clintit, amenințat sau întinat. Fiecare își traduce, produce o proiecție despre asta sau simte acel lucru diferit, dar când lăsăm chenarele la o parte, e același lucru.
Published July 26, 2021. Words by Carla Francesca Schoppel, photos by Ioana Teodora Raicu.
Hai cu noi!