Terasa Propaganda, o pată de culoare în istoria underground-ului local

Terasa Propaganda, o pată de culoare în istoria underground-ului local

Autor Victor Dumitrescu
Propaganda

Departe de a se putea mândri cu vreo formă de tradiție și continuitate atunci când vine vorba despre o cultură dezvoltată în jurul muzicii electronice, Bucureștiul a primit cu brațele deschise influențe artistice occidentale abia în perioada postcomunistă de tranziție a anilor ’90.

Din această perspectivă, anii ’70 și ’80 au însemnat mai degrabă câteva experimente răzlețe ale unor artiști vizionari, de la Rodion la Octavian Nemescu. Avangardismul acestor artiști dificil de digerat de către un public mai larg nu a putut crea contextul unei scene de muzică electronică, ci au fost mai degrabă percepute ca niște manifestări artistice izolate.

Valul de importuri muzicale masive de la începutul anilor ’90, etichetate cu „venit de afară”, a adus în București și primele picături din cultura rave în plină expansiune, picături sub formă de casete piratate și, mai târziu, CD-uri aliniate pe măsuțe pliante în intersecții. Din această supă muzicală primordială s-au născut trupe legendare, precum Șuie Paparude, într-o formulă inițială ce-l includea și pe DJ Vasile, sau Class, al cărui sound cu puternice influențe jungle ținea capul de afiș la Studio Martin, club deschis în incinta fostului cinematograf Volga în 1994.

Câțiva ani mai târziu, cam în aceeași perioadă în care un internet cafe de pe Bulevardul 1 Mai devenea legenda Web Club, pe strada Șerban Vodă, o curte ascunsă în spatele unui gard metalic gri devenea unul dintre cele mai reprezentative locuri pentru cultura underground din București: terasa Propaganda.

Flyer Propaganda
Flyer Propaganda

Globul electrostatic de pe pupitru, personajele misterioase de pe pereții terasei și muralele psihedelice din interior, desenate de artistul Mircea Suciu, ajuns acum un nume sonor al artei vizuale contemporane, balansoarele urcate pe o platformă de lemn și albumul Mezannine semnat Massive Attack, ascultat la infinit, sunt doar câteva dintre elementele care au rămas în memoria colectivă a primei generații de oameni care au contribuit substanțial la modelarea culturii electronice underground din  București.

Flyer Propaganda
Flyer Propaganda

Povestea Propaganda a început în 1999 și s-a încheiat 15 ani mai târziu, cu o pauză de 3 ani, între 2007 și 2010, datorate unor litigii cu proprietarii terenului în acei ani, una dintre bisericile din zonă. Din 2015, locul terasei Propaganda a fost luat de un restaurant cu specific japonez.

Flyer Propaganda
Flyer Propaganda

Acest restaurant a fost și cadrul în care am discutat cu George Spegalschi, omul din spatele conceptului Propaganda. Așezați la o cafea lângă iazul plin cu pești leneși din centrul terasei, am discutat despre cum arăta scena underground în București acum 20 de ani, despre proiectele electronice născute sub teii terasei și despre cum au evoluat lucrurile în București, din punct de vedere muzical.

Flyer Propaganda
Flyer Propaganda

Imposibil de încadrat în forma unui interviu clasic, discuția a fost mai degrabă un lanț de amintiri, fragmentate ici colo de câte un flashback comun, legat de o seară legendară sau de câte un after-party întins până duminică noaptea.

Pupitrul de la Propaganda
Pupitrul de la Propaganda
"Datorită faptului că Rhadoo apărea la platane în aproape fiecare seară de joi, au început din ce în ce mai mulți DJi să-și dorească să pună muzică la Propaganda, fără să ceară bani."

Cum a început povestea Propaganda?

Totul a început în 1999. Chiar lângă casa mea se deschisese de ceva timp barul Dorian Grey, loc în care eram prezent aproape în fiecare seară. M-am împrietenit cu cei care aveau locul, iar întâmplarea a făcut ca la un moment dat oamenii să fie nevoiți să caute altă locație. Cum pe terenul terasei erau pe vremea aceea doar garajul tatălui meu și câteva răsaduri de roșii îngrijite de mama, le-am propus o asociere: eu cu spațiul, ei cu toată logistica de bar.

Așa s-a născut terasa Docks, nume inspirat din butaforiile împrumutate de la Teatrul Național din București, ce ascundeau locuința părinților mei. La un moment dat s-a simțit și nevoia unui loc în interior, să funcționăm și când era vreme urâtă afară, așa că o parte din casă s-a transformat în local iar numele a fost schimbat în Propaganda. Asta s-a întâmplat în 2001, atunci când am decis să ies din asocierea cu partenerii de la Dorian Grey.

Locul a fost gândit de la început ca unul concentrat pe muzică electronică?

Profilul muzical de la Propaganda nu a fost neapărat electronic; underground este o etichetă care surprinde mai bine ce se asculta pe terasă: de la experimentele muzicale Dead Can Dance sau Propellerheads, la trip-hop și psychedelic, să-i zicem muzică electronică într-un sens mai larg.

Totuși, pentru mulți dintre noi, Propaganda era locul unde te duceai să asculți muzică electronică.

Propaganda funcționa de pe vremea în care nu era încă la modă DJ-ul de muzică electronică. DJ Vasile și Dobrică (membru al trupei Șuie Paparude) abia ce-și începuseră rezidențele în Web Club. Iar la Propaganda cântau trupe precum Coma și Emil, încă înainte să se lanseze…. Povestea cu DJii de muzică electronică a început mai târziu. Din prieten în prieten l-am cunoscut pe Demos, apoi pe Rhadoo, Pagal și Pedro (n.r. Petre Inspirescu). Prin ei l-am cunoscut și pe Raresh, Propaganda fiind primul loc în care a pus muzică atunci când a venit în București.

Așa a venit și rezidența lui Rhadoo din serile de joi?

Cam atunci a venit și propunerea pentru Rhadoo, care a acceptat condițiile noastre. Îmi amintesc și acum primele discuțiile avute cu el: „Man, eu nu am bugete și putere financiară să te plătesc cum ești tu plătit la un gig în club. Însă oricând ai chef să pui muzică, eu îți pun la dispoziție locul, pupitrul cu tot ce ai nevoie și consumația la bar”. A fost de acord din prima, alegând serile de joi. De aici încolo, în mare parte datorită faptului că Rhadoo apărea la platane în aproape fiecare seară de joi, au început din ce în ce mai mulți DJi să-și dorească să pună muzică la Propaganda, fără să ceară bani.

Dă-ne câteva nume de artiști pe care îi puteai asculta frecvent mixând la Propaganda.

Cu câteva mici excepții de artiști pe care i-am refuzat politicos, aproape toți DJii români din acei ani au mixat pe rând la noi. Demos și Boola veneau constant să mixeze, Electric Brother împreună cu Levi (bateristul trupei rock Altar) au făcut aici niște jam sessions memorabile. Tot aici s-a născut și All Wheels Drive House, proiectul lui Kosta, Narcis, Pif și TBF. Kozonak, Cezar, Priku, Prâslea sau Cristi Cons erau prezenți mai mereu la serile lui Rhadoo, abia apoi începând să pună și ei muzică la Propaganda. Tot aici îi puteai asculta pe Ali Nasser împreună cu Sultan, fratele lui, dar puteai nimeri și peste o seară cu Blanos Distrusos, în formula care includea și pe Vexxatu Vexx. Aveam seri deep house, când mixau Paul Agripa și Cristi Cons, dar aveam și seri cu ciudățeniile electronice cântate de Rusu și Flore, pe care îi știm acum cu numele Khidja.

Cum arăta un weekend de petreceri la Propaganda? Erau exclusiv destinate party-urilor house și techno?

Serile de joi au început să creeze o rutină pentru oameni, să vină să asculte house-ăreală la terasă. Așa că am început să organizăm și în weekend-uri mini petreceri, care se întindeau câteodată și până la 2 noaptea, mai ales în sezonul de vară, când terasa atingea deseori capacitatea maximă, de vreo 200 de locuri. DJii veneau cu muzica, noi ne ocupam de promovare, puțin altfel decât se întâmplă lucrurile acum: concepeam un flyer cu o săptămână înainte, cu ajutorul lui Radu Ținc, și-l publicam în reviste de going-out din București, cum era Șapte Seri. Când nu se mixa, puneam în funcțiune un casetofon dublu deck și un CD player ce cânta CD-uri piratate, cumpărate de la Unirea. Dar furnizorul principal de muzică era vestitul nea Gică. Nea Gică venea săptămânal cu geanta de CD-uri, aprovizionând cu muzică nouă mai toate localurile cu profilul ăsta din București, inclusiv Web și Lăptăria lui Enache.

Interior Propaganda
Interior Propaganda

Ce făceai tu diferit față de alte localuri cu profil asemănător?

Un lucru unic pentru petrecerile de muzică electronică din București era faptul că nu percepeam bani pe intrare. Nu mi-a plăcut niciodată să cer clienților bani să vină la Propaganda, plus că birocrația încâlcită din anii aceia, în care trebuia să iei bilete de la Imprimeria Națională și să declari și pe mama și pe tata la Fisc, era o bătaie de cap în plus, pe care nu ne-o doream neapărat.

Propaganda a fost unul dintre primele locuri în care after party-urile se lungeau pe mai mult de două zile.

La after party-urile de la Propaganda se legau diminețile de sâmbătă cu serile de duminică și participau de obicei prieteni apropiați, dar câteodată mai nimereai peste vreun Lee Burridge sau peste vreun James Lavelle, veniți de la Studio Martin să bea o bere și să se distreze. Cel puțin în timpul verii, after-urile se mutau din interior pe terasă, pe la 10 dimineața. Cred că a fost primul loc de after party cu adevărat underground din București, chiar dacă mai găseai petreceri after hours și la MCM Cafe, Voodoo, Colors sau la Web Club. La noi, DJii se certau între ei care să pună muzică.

Cum vezi scena de muzică electronică din România de acum față de ce se întâmpla pe vremea Propaganda?

Scena underground de muzică electronică s-a schimbat mult de atunci. Cel puțin mie mi se pare că a dispărut entuziasmul acelor ani, totul acum pare gri și anost.

Exterior Propaganda
"Kosta: Pot spune cu mâna pe inimă că anii ăia au fost magici; căutam în disperare muzică nouă, organizam și evenimente... iar gașca s-a sedimentat și la Propa."

Cum am simțit nevoia să înșirăm și amintirile unor DJi care deveniseră obișnuiți ai locului, i-am rugat pe Kosta și Kozo să „sape” puțin în cutia cu amintiri legate de Propaganda.

Între rezidența pe care o are la club Control cu proiectul Duro Disco și prezența la o tonă de festivaluri vara aceasta, Kosta și-a făcut timp să rememoreze un pic din atmosfera Propaganda. De altfel terasa a fost locul nașterii al unuia dintre primele crew-uri de muzică electronică din România: All Wheels Drive House.

„În primii ani de studenție, mergeam pe la puținele petreceri de atunci.. câte un Mission la World Trade Plaza, pe la Space sau vreun after la DV8 sau Discordia, dar auzisem și de Propaganda. Nu am ajuns decât prin 2002 la Propa. Am pus prima dată muzică acolo la o petrecere în casă. Era o seară de weekend, nu mai țin minte exact contextul. Ce știu sigur e că mi-au rămas întipărite în minte atmosfera și oamenii. Prima dată când am mixat singur la Propa a fost cu ocazia unui after pe terasa, de altfel unul dintre cele mai speciale momente din viața mea de DJ. Am pus aproape 9 ore muzică pentru câțiva oameni de-ai casei. Se întâmpla prin 2003.

Apropos de seri speciale, țin minte puține separat, toate erau faine. Dar, fără discuție, sus la balansoar, la o sticlă de șpriț în mirosul teilor.. era cam cea mai bună versiune de terasă din București pe vremea aia, cel puțin pentru mine. Preferam Propaganda pentru că, deși la Web rulau mai mulți străini și volumul muzicii era de petrecere, la Propa cunoșteam mai bine lumea și mă simțeam mai în largul meu. Orișicât, două locuri de poveste, așa cum erau ele, cu plusuri și minusuri.

Pot spune cu mâna pe inimă că anii ăia au fost magici; căutam în disperare muzică nouă, organizam și evenimente… iar gașca s-a sedimentat și la Propa. Nu era foarte multă lume care se perinda pe la pupitru, dar se punea muzică bună și am prins chestii care mi-au influențat gusturile, desigur. O piesă care surprinde cel mai bine vibe-ul Propaganda ar fi CirculationYellow”.

Propaganda
"Kozo: Legat de influența din punct de vedere muzical pe care a avut-o Propa, cred că toate locurile care aveau playere CDJ-100 au contribuit la formarea mea ca DJ, deci inclusiv Propaganda."

Bucureștean get beget, Kozo a crescut înconjurat de muzică electronică, indiferent de care parte a pupitrului s-a aflat. La începutul anilor 2000 a pus bazele comunității Understand alături de Cezar și Prâslea, ce se va fi transformat apoi într-unul dintre cele mai influente label-uri din underground-ul house și techno. Începuturile carierei de DJ sunt puternic conectate cu terasa Propaganda, așa că am apelat la amintirile lui pentru a reproduce un pic din atmosfera acelor ani.

„Îmi aduc aminte cu plăcere că am pus acolo printre primele dăți muzică alături de Cezar. Doi debutanți sub privirea atentă a lui Marika, care era și colegul meu de la Selectro. Preferam parcă un pic mai mult Web Club pentru că am locuit lângă aproape 10 ani și puteam ajunge ușor acasă, în picioare sau în genunchi. Poate și datorită locației centrale, acolo se adunau tot felul de hipioți și de acolo au pornit multe prietenii care dăinuiesc și astăzi. Pe de altă parte, la Web nu serveau niciodată palincă, so there’s that.

Legat de influența din punct de vedere muzical pe care a avut-o Propa, cred că toate locurile care aveau playere CDJ-100 au contribuit la formarea mea ca DJ, deci inclusiv Propaganda. E ca vorba aia cu Dacia. Selecția este ceva organic, se schimbă în timp, e greu să mă autoevaluez la modul ăsta. Jay Tripwire & Grant Dell ‎– Hi-Hats For Caffy este o piesă tipic Propaganda acelor ani.”

Propaganda
Propaganda