Interviu: Ionuț Hupcă de la Cyclic, despre microbul organizării de petreceri

Interviu cu Ionuț Hupcă de la Cyclic, despre microbul organizării de petreceri

Autor Victor Dumitrescu

Dincolo de subiectivismul cu predispoziție către fanatic atunci când vine vorba de apartenența la un vreun subgen electronic – subiectivism ce polarizează crowd-ul pe principiul deja bine cunoscut în România, de tipul „ești cu noi sau ești nasol” – o scenă underground sănătoasă presupune în primul rând varietate.

Vorbim despre varietate muzicală și despre comunități adunate în jurul muzicii electronice, indiferent de gusturi, religii sau apartenențe regionale.

Pe o scenă asociată, cel puțin din afara granițelor, aproape exclusiv cu hype-ul din jurul așa numitului sound rominimal, câțiva promoteri au păstrat contactul cu un cu totul alt sound. Au reușit să construiască brand-uri și comunități ce au crescut organic, în parte datorită artiștilor rezidenți locali, a producțiilor muzicale, dar și a locațiilor inedite de petrecere.

Într-o zonă în care nostalgia progressive house a începutului anilor 2000 se întâlnește cu un sound tech-house neașteptat de melodios, am regăsit brandul Cyclic, o umbrelă generoasă sub care coabitează fericit Cyclic Records, label condus de Mihai Popoviciu, și Cyclic Events & Booking, de care se ocupă activ Ionuț Hupcă.

Gata să intre în cel de-al zecelea an de existență, Cyclic și-a construit reputația organizând petreceri cu artiști ca Hot Since 82, And Him, Gorje Hewek & Izhevski, Jan Blomqvist, Ame, Matthew Dekay, Guy J, M.A.N.D.Y., Oxia, Audiofly, Nick Curly, Lost Desert sau Andrey Pushkarev.

Un aport semnificativ la notorietatea Cyclic a fost adus și de contingentul de artiști locali. Pe de o parte apar nume sonore pe scena clubbing-ului românesc (ca Optick, Rosario Internullo, Mihai Popoviciu, Adrian Eftimie sau The Model); pe de altă parte, Cyclic înseamnă și o „pepinieră” de DJi, cu suportul agenției de artist management & booking.

Pentru o „disecție” obiectivă a peisajului electronic românesc, am stat de vorbă cu Ionuț Hupcă despre provocările pe care le aduce organizarea unei petreceri în România și profitabilitatea unui astfel de business.

 

Ionuț Hupcă - Cyclic
Ionuț Hupcă - Cyclic

Salut Ionuț, mulțumim că ai dat curs invitației noastre. Bănuim că unul dintre motivele pentru care ai ajuns să organizezi party-uri a fost pasiunea pentru muzica electronică. Cum de nu te-ai făcut DJ, ca toată lumea?

N-am cochetat niciodată cu ideea de DJ. Din gimnaziu, organizam petrecerile de sfârșit de an; eu organizam bairamele acasă. Altcineva se ocupa de selecția de casete – un prieten care a și ajuns rezident în clubul orașului. Istoria a continuat și în facultate, camera mea din cămin era un loc recunoscut pentru petreceri. În plus, eu mă ocup și de partea de bookings; ar fi ciudat să mă vând pe mine, cred ca ar fi și un conflict de interese. (râde)

Cyclic este prima ta aventură ca promoter sau au mai fost și altele?

Primele petreceri pe care le-am organizat au fost sub numele Electro Events în Focșani, orașul meu natal. Prinsesem gustul petrecerilor de muzică electronică din București, iar ideea organizării unui eveniment în Focșani a apărut la un pahar de vin între prieteni. Primăria ne-a pus la dispoziție o poieniță, unde am încercat organizarea unui eveniment de două zile, cu un sprijin substanțial din partea prietenilor și a familiei. Eu mi-am asumat partea de artist booking. Folosind conexiunile făcute prin job-ul de la vremea respectivă am reușit să intru în legătură cu băieții de la nights.ro. Așa am făcut line up-ul, cu DJ Kool, Marco Brigulia, D-Laid, Rosario și Gojira. Prima seară a mers excelent, în schimb în a doua seară n-a mai venit lume; își terminaseră deja bateriile. Asta și cu faptul că am fost lăsat baltă de prietenul care trebuia să se ocupe de bar au rezultat într-o „gaură” de 2000 de euro.

Important a fost feedback-ul. Oamenii s-au simțit bine, așa că am început să organizez petreceri de muzică electronică o seară pe lună, într-un club din oraș. Lucrurile au devenit mai serioase, odată ce am început să facem party-uri și în București, ba chiar am renunțat la job și am deschis club în Focșani. Aventura de club owner a durat trei ani. Petrecerile de muzică electronică într-un oraș așa mic nu pot susține cheltuielile cu o locație pe care trebuie s-o ții deschisă măcar în fiecare weekend.

Care este conexiunea între brand-ul de petreceri Cyclic și label-ul Cyclic Records?

Cyclic era deja agenție și brand de petreceri atunci când a venit propunerea lui Mihai Popoviciu legată de un label. Având deja o relație bună, i-am propus numele de Cyclic Records, ajutând practic ambele entități cu cross promo de artiști, evenimente, și așa mai departe. Lucrăm împreună, doar că fiecare dintre noi își conduce business-ul așa cum crede de cuviință. Colaborarea este mai mult la nivel de recomandări de artiști sau evenimente, din ambele direcții.

Cum ai ajuns să lucrezi cu Mihai Popoviciu?

Job-ul pe care îl aveam în acea vreme – country sales manager pentru un producător de mașini – presupunea să călătoresc mult prin țară. Așa am început să cunosc owners de club, DJi și alți promoteri; așa am pus bazele unei mici agenții de booking. Printre primii artiști cu care am lucrat au fost Mihai Popoviciu și Jay Bliss, pe care i-am cunoscut cu ajutorul lui Markus Homm, care în acel moment îi preda dansul sportiv unui coleg de muncă.

"O petrecere outdoor în timpul zilei nu-ți strică total ziua de după, comparativ cu o petrecere de noapte în club, când a doua zi nu prea mai ești bun de nimic."

Este business-ul organizării de party-uri așa profitabil, cum îl văd de altfel mulți din exterior?

Profitabil este doar dacă faci evenimente la un nivel foarte mare. Evenimente foarte mari înseamnă bookings de artiști cunoscuți, care nu aduc riscuri și care vând de la 3-4000 de bilete în sus. Vorbim de nume mari: Solomun, Martinez Brothers sau Ricardo Villalobos. Cyclic este acum undeva în zona middle, zonă în care câteodată headliner-ul nu vinde atât de multe bilete cum îți imaginezi. E mai eficient din punct de vedere al costurilor să aduci un DJ cu un fee mare, de peste 10.000 euro, care îți poate acoperi și costurile aferente, de la chiria locației la sound system. Până la urmă, în această zonă nu vorbim de câștiguri financiare, ci mai mult despre pasiune și despre microbul organizării de petreceri. Iar odată ce capeți experiență, riscul de a pierde bani se diminuează. Noi am ajuns să ne asumăm, după 10 ani, și booking-uri de artiști mai puțin cunoscuți, dar în care credem. Avem deja mecanisme prin care putem aduce lume la party-uri: oamenii au încredere în gusturile noastre, scena ne știe și astfel putem introduce un artist nou publicului nostru fidel.

Deci putem vorbi despre o comunitate în jurul Cyclic.

E mult spus comunitate; e mai degrabă un nucleu de oameni care au certitudinea că se vor distra și vor asculta muzică bună, ceea ce ne confirmă că suntem pe drumul cel bun.

Ai organizat în ultimii ani rooftop parties, la ultimul nivel al unor clădiri înalte din țară, care au ieșit foarte bine. De ce crezi că se distrează lumea mai bine pe acoperiș?

Noi am dat tonul cu acest tip de party. A prins bine, o petrecere outdoor în timpul zilei nu-ți strică total ziua de după, comparativ cu o petrecere de noapte în club, când a doua zi nu prea mai ești bun de nimic. Poate are legătură și cu prietenii din jurul nostru care sunt pe la 30 – 35 de ani ca vârstă și care preferă astfel de petreceri tocmai din acest motiv.

Care este cea mai mare provocare în a organiza un rooftop party?

În primul rând felul în care se prezintă un acoperiș al clădirilor din România: terasa este de obicei acoperită cu o izolație urâtă, ai tulumbe de aer condiționat peste tot, nu există balustrade, de obicei lifturile nu urcă până la ultimul nivel. La toate acestea se adaugă normele de securitate pe care trebuie să le respecți, deschiderea proprietarilor și proximitatea vreunui om important, care poate să-ți închidă petrecerea cu un singur telefon. Asta se datorează în mare parte și felului haotic în care s-au dezvoltat orașele: nu ai zone rezidențiale separate de zonele de birouri sau de zonele industriale. Astfel, vrem nu vrem, am început să punem în buget și amenzile, care au devenit o constantă la petrecerile pe care le organizăm.

Din propria experiență, poți rezista ca brand de petreceri în România, având un crowd mic, de câteva sute de persoane?

Poți, doar că este o chestiune de pasiune. Nu este ceva din care poți trăi; dar poți strânge niște oameni, majoritatea prieteni, care au afinitate pentru sound-ul petrecerilor tale și care să îți acopere măcar cheltuielile. Știu brand-uri care rezistă în acest fel de mulți ani; au devenit un fel de reuniuni între vechi prieteni.

Cyclic a fost prezent și anul acesta la Neversea și Untold cu takeover-uri la diferite scene, ce au inclus diferite genuri electronice. Adaptezi line up-ul Cyclic la festivaluri mari?

Oarecum. Noi, în general, mergem la festivaluri cu toți DJii din agenție care sunt în diverse zone muzicale, iar invitații se potrivesc pe roster-ul local.

Bănuiesc că e mai ușor, logistic vorbind, să te alipești unui festival.

Ne este mai ușor să lucrăm cu festivalurile; practic nouă ne rămâne să ne ocupăm doar de partea de bookings. Este o relație win-win: festivalul primește suport de promovare din partea noastră, noi folosim logistica lor, iar artistul are parte de mai multă atenție. De fiecare dată a funcționat excelent.

Mai este polarizată scena de muzică electronică doar în București, așa cum era acum câțiva ani? Tu cum simți asta?

A mai apărut pe ‘ici pe ‘colo câte o locație sau câte-un promoter; în același timp, în alte locuri au dispărut. Cred că s-a păstrat la fel, ba mai mult, cred că acum ceva timp erau mai multe locații dedicate evenimentelor cu muzică electronică. Acum funcționează mai mult ideea de promoter care închiriază o locație pentru un eveniment singular.

"Ca promoteri, ar trebui să fim mai creativi, să nu rămânem blocați în aceleași booking-uri an de an."

A început un nou sezon Cyclic. Cum este mai eficient logistic și financiar: să planifici două-trei party-uri sau să te gândești la întregul an?

E mai eficient cu un plan pe un an întreg. Cu un astfel de plan poți coopta mai ușor sponsori, care de regulă dau bugete pentru un calendar pe întregul an. De asemenea, partea de logistică este mai puțin costisitoare dacă e negociată pe un an întreg. Evident, la partea de bookings trebuie să rămâi flexibil, chiar dacă artiștii mari sunt antamați de obicei cu multe luni înainte. Nu știi niciodată ce oportunitate apare. Veniturile vin din bilete, sponsorizări și vânzarea la bar.

Dacă ai avea un buget nelimitat pentru bookings, zi-ne trei artiști pe care i-ai invita să pună muzică la petrecerile organizate de tine

În primul rând show-ul lui Eric Prydz, care vine de obicei cu o nebunie de setup. I-aș mai adăuga pe Bicep pe care mă tot chinuiesc să îi aduc de ceva timp, și Justice, care m-au impresionat plăcut la Summerwell.

Care e cea mai potrivită extindere a unui brand de petreceri?

Putem vorbi despre o agenție de advertising, poate chiar un pub, mai ales că începi să înveți tot ce ține de Horeca. La Cyclic, de exemplu, extinderea a venit prin propria agenție de booking și artist management. Vrem sa ajutăm artiștii din jurul nostru, folosind experiența și contactele noastre, pentru a-i împinge pe scena internațională.

Care este rețeta unui party mișto în underground-ul electronic din România?

Muzica potrivită în locația potrivită, decorul potrivit, iar crowd-ul să știe la ce fel de muzică să se aștepte. Asta creează de fiecare dată o energie mișto. Foarte importante sunt și lucrurile legate de logistică, de la toalete curate la o aerisire bună a locației. Cred că este primul lucru la care mă gândesc atunci când organizez un party: să mă pun în locul oamenilor de pe dance floor.

Ce ai îmbunătăți, ca promoter, pe scena electronică din România?

Un mare plus ar fi săli construite special pentru evenimente, cu acustică potrivită, cu un backstage utilat pentru artiști, așa cum vezi în alte țări. În momentul ăsta nu există în România o sală polivalentă dedicată evenimentelor culturale, cu excepția unor săli cu locuri pe scaune, cum este Sala Palatului. În țările civilizate găsești o sală de concerte în fiecare orășel, ceea ce pentru trupe sau artiști este perfect pentru a-și organiza turnee locale. Din păcate, în afară de curentul de minimal house / microhouse, care s-a dezvoltat foarte frumos și este o carte de vizită excelentă pentru scena locală, în restul zonelor electronice nu sunt artiști români cu nume pe scena internațională…cu câteva mici excepții. Și asta pentru că artiștii nu au înțeles că ai nevoie de o echipă în spate, lăsând la o parte faptul că aceste echipe nu există. Promoterii, la rândul lor, ar trebui să dea o șansă artiștilor locali cu potențial. Noi, ca promoteri, ar trebui să fim mai creativi, să nu rămânem blocați în aceleași booking-uri an de an.

După cât timp apare satisfacția financiară, ca promoter în România?

Aici sunt două variante: ai buget foarte mare încă de la primele ediții, așa cum se întâmplă la Untold, și în cazul ăsta n-ai cum să dai greș: artiștii cei mai mari și o echipă de implementare și promovare de cel mai înalt nivel. În cazul ăsta, cred că din primul an ești pe plus.

Cea de-a doua variantă este cea în care crești natural, cu răbdare și ceva resurse pentru primele ediții. Cel mai bun exemplu este Sunwaves, care a crescut natural, de la ediție la ediție, devenind acum un brand internațional.

Ce aduce finalul anului la Cyclic?

Un proiect nou, un alter ego pentru The Model, cu turnee, release-uri la Knee Deep și Cocoon. Pe lângă The Model, Sllash & Dope au revenit în forță pe zona de producție, cu release-uri la Toolroom, KitBall, Non Stop. Au apărut în tracklist-urile unor artiști foarte mari, au pus în Ibiza, plus Londra și Amsterdam în toamna asta.

Finalul anului aduce două concepte noi de evenimente, pe care le vom lansa în curând, un revelion melodios la Palatul Bragadiru și o seară în Room 2 în clubul Fabric din Londra.