Interviu: Samuel Rohrer de la Ambiq și labelul Arjunamusic

Interviu: Samuel Rohrer de la Ambiq și labelul Arjunamusic

Autor TEB Team
Samuel Rohrer

Samuel Rohrer este un artist elvețian care locuiește în Berlin. Este percuționistul/toboșarul trupei Ambiq (alături de muzicienii Claudio Puntin și Max Loderbauer), iar în paralel are un proiect solo și conduce casa de discuri Arjunamusic.

Arjunamusic este o platformă independentă fondată de către Samuel Rohrer în 2012. Label-ul a lansat de-a lungul celor șapte ani de activitate majoritatea proiectelor muzicale în care Rohrer este implicat, fie solo, fie proiecte colaborative alături de colegii din trio-ul Ambiq, sau artiști precum Klaus Gesing, Björn Meyer, Daniel Erdmann sau Tyler Friedman.

Cu ocazia concertului pe care trupa Ambiq l-a susținut în cadrul primei ediții a festivalului Automata în clubul Control din București, am stat de vorbă cu Samuel Rohrer despre labelul său, arjunamusic, dinamica trio-ului Ambiq, muzică improvizată și altele.

Care au fost intențiile tale atunci când ai lansat casa de discuri Arjunamusic? 

La un moment dat am simțit nevoia de a avea cât mai multă libertate posibilă; era esențial pentru mine să fiu capabil de a împinge lucrurile înainte. Prin faptul că sunt proactiv, posibilitățile și ușile se deschid și lucrurile pot intra pe un făgaș normal.

De asemenea, labelul m-a ajutat să-mi fac o idee mai concretă asupra direcției mele muzicale generale. Îmi dă mai multă claritate, deoarece aleg cu mai multă atenție ce să fac, când și de ce. Desigur, este un proces constant, dar labelul mă ajută să verific constant unde vreau să ajung cu muzica mea, pentru că fiecare decizie influențează imediat orice altceva fac. Aș putea spune că procesul de curatoriat al unui label face lucrurile mai ușoare și, în același timp, mai complexe. Dar, la fel ca în muzică, îmi place complexitatea în simplitate.

De asemenea, mi-am dat seama cât de mult mi-a influențat direcția muzicală spre care vreau să mă îndrept acum. Totul se influențează reciproc. Sunt interesat de suprapunerea elementelor electronice și acustice, a împlinirii intelectuale și spirituale, a puterii fizice și a spiritului deschis. Îmi place bogăția tăcută, adică ceva ce simți, dar care este discret, nu e împins mereu în față. Îmi place să evit lucrurile prea evidente.

Care e filosofia labelului? 

Un lider spiritual indian pe nume Hariharananda a spus odată: „Fii activ într-un mod calm și calm într-un mod activ. Detașează-te.” Cred că aceste idei rezumă și filosofia labelului.

Ce planuri ai cu labelul?

Următorul album ce urmează a fi lansat este al unei trupe numite Dark Star Safari, din care fac parte Jan Bang, Eivind Aarset, Erik Honore și cu mine. Pornind de la improvizații pur instrumentale, muzica a fost transformată într-un album vocal complet, fără a-și pierde spontaneitatea și deschiderea capturate inițial.

În plus, există și alte câteva albume: cu Ambiq, cu un nou cvartet format din Tobias Freund, Stian Westerhus și Max Loderbauer, plus câteva proiecte duo cu Tyler Friedman și Hilde Marie Holsen, precum și un nou EP solo. Începând cu anul viitor mă gândesc să lansez și alți artiști, în afară de proiectele mele personale.

Samuel Rohrer live la Automata Festival / Control Club. Foto: Adi Tudose
"Siguranța și structurile aprobate par mai importante decât libertatea, care vine cu mult mai multă responsabilitate."

Ce planuri ai în legătură cu trupa Ambiq?

Momentan luăm o mică pauză, pentru a ne da seama în ce direcție vrem să mergem în continuare, lucru care oferă spațiu pentru alte proiecte. Cu toate acestea, lucrăm încet-încet la un nou album, care va fi, probabil, produs mai complex decât celelalte.

În proiectul Ambiq, fiecare din voi are un background muzical diferit. Care crezi că e punctul comun care vă unește și care conferă soundul unic al trio-ului?

Cu toții am parcurs un drum lung ca muzicieni live sau producători și suntem foarte flexibili, lucru evidențiat prin diversitatea proiectelor în care suntem implicați. Există această curiozitate și capacitate de a compune muzică instantaneu, fără presetări sau aranjamente. Asta vine adesea cu un anumit risc, dar acest lucru creează totodată și momente unice. 

Care este dinamica trio-ului Ambiq? Cum lucrați împreună?

Nu există un lider oficial, suntem o trupă. Din punct de vedere muzical, lucrurile funcționează cel mai bine atunci când toată lumea conduce la un anumit moment, apoi se retrage din nou. Dar atunci când vine vorba de a cânta într-un grup și de a avea grijă de logistică, un lider poate ajuta, altfel este destul de greu să mergi mai departe.

Ce înseamnă pentru tine muzica improvizată? Cum te pregătești pentru un performance de improvizație?

Initial, am studiat jazz și interpretez muzică improvizată de mai bine de două decenii. Pentru mine, să improvizez e o tendință naturală. Aș spune că atunci când vine vorba de improvizație, nu ai nevoie de minte deloc. În mod ideal, ar trebui să lași muzica să te ghideze și să-ți urmezi intuiția. Muzica îți spune mereu ce are nevoie. Dificultatea este să ai încredere în asta, fără să te gândești prea mult. Dacă începi să te gândești, de cele mai multe ori e deja prea târziu. Desigur, petreci timp înainte și după, învățând să fii conștient de toate posibilitățile pe care le oferă acel moment.

Improvizația e, într-un fel, ca viața – improvizăm mereu, unii mai mult decât alții – dar fiecare secundă este plină de decizii, dacă ești lucid și conștient. Asta ne conduce spre ceea ce suntem și devenim. Aș spune că majoritatea oamenilor nu sunt cu adevărat conștienți de faptul că ei sunt creatorii propriei lor vieți, că ei sunt „compozitorii” muzicii care cântă în viața lor.

Improvizația se referă în principal la echilibrul de ingrediente necesare pentru a crea ceva unitar, complet. A fi flexibil poate însemna, de asemenea, a rămâne solid. Sunt conștient de posibilități, dar aleg să creez tensiune în contextul existent; tensiune și eliberare, avem nevoie de ambele. De asemenea, fiecare cuvânt pe care îl spun poate să-și schimbe imediat semnificația, în funcție de contextul în care e pus, sau invers. Flexibilitatea nu înseamnă doar să reacționezi tot timpul la orice. Poate să însemne, de asemenea, să accepți pur și simplu, să asculți foarte atent și să transformi asta în idei noi. Este vorba despre conștientizare și ascultare. Și este vorba despre echilibrul între rațional și irațional.

Pentru mine, partea irațională pare a fi în centrul atenției – pentru a fi în echilibru, trebuie să fie partea mult mai mare, mai bogată. Modul în care suntem instruiți face ca raționalul să fie mult mai acceptat, și asta ne ia o mare parte din atenție. Percepția noastră este ocupată de cunoștințele și experiențele trăite. Dar dacă ești conștient, partea irațională devine brusc un ghid real spre posibilități nesfârșite. Adevărata improvizație este profund spirituală, deoarece atunci ești extrem de treaz și prezent în acel moment. Lași muzica să curgă prin tine, în timp ce ești foarte concentrat. Și, cum spuneam, viața noastră este plină de improvizație. Dar nu știu cât de mult o doresc majoritatea oamenilor, deoarece siguranța și structurile aprobate par mai importante decât libertatea, care vine cu mult mai multă responsabilitate.

Ce rol joacă greșelile în procesul tău creativ?

Greșelile nu există. Dacă faci ceva ce nu este menit să fie făcut, ăsta devine uneori momentul cel mai interesant și inspirațional. Greșelile există doar într-o lume a regulilor și conceptelor. Regulile fac parte dintr-un proces de învățare sau dintr-o tradiție; se întâmplă „greșeli” atunci când ești cu adevărat creativ. Aș fi dorit să fi crescut cu această abilitate, să știu că nu există bine sau rău.

În natură, greșelile nu există, totul coexistă ca parte a diversității. Doar mintea noastră condiționată, îndoctrinată de vechile temeri, ne spune cum ar trebui să fie.

În plus, cred că trebuie să uităm de succes sau de eșec, de câștig sau de pierdere. Cel mai adesea, intelectul este cel care ne stă în cale. Cel inteligent știe întotdeauna răspunsul, dar nu vede că răspunsul său nu are nevoie de cuvinte, de cele mai multe ori. Există o inteligență intuitivă care nu are nevoie de întrebări sau de răspunsuri; există fără intelect.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Dacă reușești să te eliberezi de trecut și de viitor, să te eliberezi de tot ce crezi că ar trebui să devii, îți dai seama de adevărata ta ființă. Asta este fericirea pură. În muzică, fericirea înseamnă să renunți la toate „dorințele” și „must-urile”. Acest lucru te poate face extrem de fericit: să fii prezent și să lași muzica să curgă, fără să te gândești încotro ar trebui să se ducă și ce ar trebui să fie sau cum ar trebui să sune. De foarte multe ori, aici se întâmplă magia: atunci când suntem eliberați de gânduri care ne duc departe de acel moment. Cu toții purtăm poverile trecutului, ale educației care ne-a deformat viața liberă de-a lungul deceniilor și a generațiilor. Fiecare din noi are datoria de a scăpa de acest lucru și de a deveni cât mai aproape posibil de cine este cu adevărat.

Crezi că muzica electronică de astăzi ar trebui să fie mai politică?

Dacă ești o persoană sensibilă, preiei imediat totul în munca ta. Nu te poți separa de ceea ce se întâmplă în lume. Chiar și să-ți urmezi propriul mod de viață și să creezi ceva personal este, de fapt, o decizie politică.

Astăzi, este mai important ca oricând să-ți urmezi propria cale și să-ți răspândești creația într-o comunitate și în lumea în care trăim, să echilibrezi toată negativitatea și tendințele distructive care au existat dintotdeauna și care vor continua să existe.

Astăzi avem acces la atât de multe informații imediate, încât e imposibil să fim imuni și trebuie să digerăm toate acestea. Firește, muzica poate fi un filtru pentru toate. Dar da, cred că oamenii, în general, ar trebui să fie mai politici, în sensul de a fi mai responsabili.

În plus, trebuie să existe o revenire la o gândire ierarhică naturală și o minte sănătoasă discriminatorie în sens pozitiv. Imaginează-ți că toată tehnologia de azi vine împreună cu o societate pe deplin conștientă. Ne extindem și construim, dar în schimb tăiem ramurile pe care stăm.

Înainte ca un organism să se poată vindeca, devine extrem de bolnav și transformă totul cu susul în jos. Se pare că trebuie să devină foarte rău, pentru a fi ulterior bine.

Poți să menționezi niște muzicieni sau trupe importante care au avut un impact asupra ta, ca muzician?

Acest lucru se schimbă în mod constant. În primii ani am fost foarte inspirat de John Coltrane, Elvin Jones sau Wayne Shorter. Mai târziu, influențele au devenit mai diverse și i-aș putea aminti pe Stravinsky, John Cage, Bartok, Ligeti, Xennakis, Hannah Arendt, Anselm Kiefer, Sebastiao Selgado, Marina Abramovic, Bacon sau chiar și pe bunicul meu… L-am descoperit recent pe compozitorul Georg Friedrich Haas.

Chiar acum citesc o carte despre memoria și energia apei care plutește liber. Forțăm ceva într-o formă strictă, care se presupune a fi total liberă. (Acest lucru ne readuce la improvizație: dacă muzica și ideile plutesc în mod liber, dacă suntem mereu în mișcare și conectați cu toate posibilitățile, atunci devenim cu adevărat liberi, bogați și puternici și putem deveni orice.)

În cele din urmă, inspirația este o sursă nesfârșită; este imposibil să te raportezi la câteva nume. În cea mai mare parte, mă inspiră procesul de creație, în timp ce te scufunzi în idei concrete. Și de multe ori mă inspiră întâlnirile cu oameni care își urmează propria lor cale.

Ambiq live @ Automata Festival. Foto: Adi Tudose