Interviu - Red Pig Flower, un strop de roșu într-o lume gri

Interviu – Red Pig Flower, un strop de roșu într-o lume gri

Autor Oana Puciu
Red Pig Flower

Red Pig Flower este o artistă de origine coreeană/japoneză ce activează în prezent în Berlin și Londra.

De câțiva ani, Red Pig Flower a luat cu asalt cluburile și festivalurile din întreaga lume. Din dorința de a aduce un strop de roșu într-o lume plină de gri, artista și-a început aventura muzicală la vârsta de 17 ani, într-o trupă asiatică. La scurt timp după, s-a apucat de mixat, iar ceva mai târziu de produs propriile piese.

A lansat la Entail Records, Sound Of Vast (propriul ei label), Plus Records, Deep!, Salomon Recordings și altele. Experiența ei de DJ însumează multe gig-uri alături de nume relevante de pe scena electronică internațională, între care Monika Kruse, Wbeeza, Dana Ruh, A Guy Called Gerald și alții.

Red Pig Flower a mixat în luna martie din nou în România (în București și Târgu-Mureș), ocazie cu care am stat de vorbă cu ea despre traseul muzical parcurs, viața de DJ și producător, experiențele ei de până acum și multe altele.

Red Pig Flower
Red Pig Flower

Am auzit atât de multe despre tine în România în ultimele luni! Numele tău este pe buzele multor promoteri și iubitori de muzică.

Plăcerea este de partea mea. Da, într-adevăr, luna trecută a fost pentru mine luna „românească”, am avut mai multe giguri în România decât în Berlin. Mi-a plăcut super mult!

Care e povestea din spatele numelui tău?

De când am decis să fiu artistă, am vrut să-mi prezint numele ca pe o lucrare de artă; roșu înseamnă realitate, porcul înseamnă dorință, iar floarea înseamnă vis idealist. Cele trei lucruri sunt un efect reciproc, pentru mine asta a fost ideea pe care am vrut să o exprim. Numele meu este pentru artă în sine și de asemenea, reprezintă atitudinea față de viață.

Cum ai intrat în contact cu România și cu muzica de aici? Ce te-a atras cel mai mult la acest Romanian sound?

Admir scena de muzică electronică românescă de ceva timp, iar când am aflat că foarte multă muzică interesantă și trippy care îmi place vine din România, s-a născut în mine o dorință de a veni și a vedea cu ochii mei unde se întâmplă totul. Din nefericire pentru unii, industria muzicală de aici nu este așa „deschisă”, așa că mi-a luat ceva timp până „am plonjat în apa românească”.

Cu ce sentiment ai rămas după ce ai pus muzică la After Hills, Guesthouse, Dava Festival și Avi din Târgu-Mureș?

Ce îmi place la România cel mai mult e scena muzicală; prin participarea mea la aceste evenimente am avut șansa de a cunoaște mulți DJi și producători pe care îi admir și cu care am petrecut clipe minunate. Cu siguranță îmi doresc să mă întorc, sunt atâtea lucruri de descoperit aici.

Ai lansat deja muzică la labeluri precum Baile Musik, Soupherb Records, dar și la propria ta casă de discuri Sound of Vast. Ce configurație ai în studio? Produci muzică și atunci când te afli în turnee? 

Configurația mea este: Ableton live și monitoare (câteodata căști). Îmi place să fac muzică oriunde și oricum, și da, folosesc uneori unelte analog, cum ar fi drum machines și efecte (atunci când mi se oferă luxul de a vizita studioul cuiva), dar sincer nu îmi pot permite în acest moment să-mi înființez propriul studio „analogic”. Prefer să-mi petrec timpul doar făcând muzică. Această limitare mi-a oferit, de asemenea, o libertate de „a gândi în afara cutiei”.

Îți place mai mult să folosești instrumente analog sau software?

Am încercat să găsesc multe trucuri și modalități de a da un sunet mai cald pieselor, pentru a evita acest sunet digital tipic realizat doar din Ableton Live, cum ar fi sunetul distinct de vinil, înregistrarea de instrumente muzicale și uneori să merg la studioul prietenilor pentru finisaje, la sfârșitul procesului. Atât instrumentele analogice cât și cele digitale au avantaje și dezavantaje; părerea mea este că cel mai important este să-ți găsești propria cale în funcție de situație, și să faci totul cât poți de bine.

"Nu ai petreceri? Fă-le pe ale tale, ieși în lume și exprimă-te. Nu te va ajuta nimeni cum te ajuți tu însuți."

Ce te-a făcut să pornești casa de discuri Sound of Vast? Faci asta singură sau ai o echipă?

Ah nu, nu avem o echipă așa de mare. Suntem eu și Knock (care se află în Japonia). Sound Of Vast a pornit de la o petrecere restrânsă în Londra, numită Vast (am început restrâns, dar am vrut ca sunetul să se extindă vast). Când m-am întalnit cu partenerul meu în Londra, în 2011, nu avea niciunul din noi conexiuni în Europa pentru gig-uri, așa că am creat „mica” noastră petrecere.

După un timp drumurile noastre s-au despărțit; Knock a vrut sa se mute în Amsterdam, iar eu am vrut să mă mut în Berlin. Trebuia să găsim o cale prin care să menținem prietenia și viziunea muzicală, așa că ne-am hotărât să înființăm o casă de discuri, și așa s-a născut Sound of Vast.

Care sunt provocările pe care le întâlnești zi de zi atunci când ai o casă de discuri?

Totul e o provocare atunci când ești la cârma unei case de discuri, în special a uneia care produce discuri de vinil. Câteodată spun în glumă că este 50% muncă de birou și 50% muncă fizică; mai poți să uiți și de faptul că e aproape imposibil să faci bani deținând o casă de discuri. Cu toate că muncești super mult fără să faci bani, conexiunea făcută cu artiștii și faptul că ești custodele unei direcții muzicale îți dă o plăcere imensă; ăsta e motivul pentru care facem asta.

Despre discuția „digital sau vinil”, nu am nicio părere. Eu cred că muzica este muzică, iar dacă e bună, nu îmi pasă în ce formă este livrată: vinil, digital, pe casetă, carte, îmi e totuna. Câteodată simt că oamenii s-au pierdut prea mult în polemica asta a modului de livrare. Da, vinilul poate fi cool pentru că e mai ușor de promovat decât forma digitală pentru simplul fapt că sunt mai puține release-uri, dar în forma digitală au avut mult mai mulți ocazia să fie ascultați și să experimenteze. Cred că este foarte frumos să dezvolți scena muzicală și cred că în viitor vor fi alte forme de livrare a muzicii, ceea ce va face polemica digital sau vinil inutilă.

Într-o notă mai personală, ce efect are profesia ta asupra vieții tale personale?

Depinde la ce te referi prin viața personală. Îmi place să petrec timp cu oamenii în general, să vorbesc despre idei, îmi place să creez în general, iar ori de câte ori mă întâlnesc cu prietenii sau cu oameni noi, discuțiile noastre „degenerază” în proiecte. După ce am petrecut destul timp cu oamenii mă retrag în studio pentru solitudine, atunci este timpul meu alocat meditației.

Ești activă și în domeniul artelor vizuale. Ai putea dezvolta acest subiect puțin?

La început am fost pictoriță, dar ajunsesem să mă simt obosită de munca fizică ce implică pictura și am decis să mă transform în artist digital sub forma sunetului și să combin cariera muzicală cu arta. Încerc de fiecare dată să exprim bariera vagă dintre vis și realitate și să ating infinitul prin creațiile mele. În același timp expunerea muzicii ca DJ a devenit un fel de exprimare artistică pentru mine, iar energia colectivă în timpul acestei expuneri mă uimește pur și simplu.

Fiecare artist are ceva distinctiv, un fel de „semnatură” proprie. Ce te definește pe tine?

Îmi place să mențin totul mistic și întorcocheat într-un fel anume pentru că simt când ceva are un ton mai misterios este sexy. Încerc de fiecare dată să fac din piesele mele o poveste, de aceea ele conțin de multe ori vocaluri ciudate, muzică etnică și înregistrări adunate în diferite împrejurimi. În același timp cu sunetele experimentale, îmi place să mențin kick-ul profund; nu prea sunt fanul kick-ului minimal, prefer ca acesta să fie distinctiv și să te atingă direct în inimă, pe ringul de dans.

Ce piesă ai putea asculta pe repeat?

Dacă ar trebui să aleg, ar fi  Ada Kaleh – Palatul de Clestar. Este o piesă unică și sexy, care conține tot ceea ce îmi place: melodie mistică, beat profund și un fel de senzualitate ieșită din comun.

Ai vreun producător favorit?

Îmi este foarte greu să aleg ceva ca fiind favorit, pentru că sunt atâția producători care îmi sunt foarte dragi. Să spunem că dacă ar fi sa aleg ar fi Cosmin TRG; îl admir foarte mult, mai ales pentru că e capabil să livreze diferite stiluri muzicale fără granițe. Cu el îl pot asemăna pe  Cosmjn, care are un mod experimental aparte de a livra minimal; oricare ar fi latura în care se duce, rezultatul este mereu perfect. Muzica în general ar trebui să fie folosită ca o formă de exprimare, fără să ții cont de genul ei, iar asta este și atitudinea mea în ceea ce privește producția muzicală. De aceea cei doi Cosmin mă inspiră foarte mult.

Cauți ceva anume în piesele noi pentru a ajunge la casa ta de discuri? Să spunem că aș vrea să-ți trimit un demo pentru Sound of Vast.

Atâta timp cât muzica e interesantă, tot ce este sub umbrela muzicii house și se duce în direcția aia este bine venit. Mie personal îmi place un gen de house mai experimental, iar lui Knock îi place mai mult disco house. Orice gen ar fi, muzica trebuie să sune fresh și unic, și în același timp să fie și de dans. Știu, pare discutabil, dar cam așa stă treaba.

Care este una din cele mai notabile colaborări avute până acum? Ne poți spune mai multe despre releasurile la Ariki Records si Vandalism?

Am avut așa de multe colaborări încât este foarte dificil să aleg una din ele, dar în viitor voi publica la Serialism Records niște piese făcute cu o prietenă de-ale mele, care a cântat o melodie jazzy peste o piesă făcută de mine și a devenit una din piesele mele favorite de până acum, așa că sper să ajungă undeva departe.

Cât despre piesele de la Ariki și Vandalism, sunt două case de discuri din România. Proprietarii (Oana și Dubphone) au ales niște piese care am crezut că vor fi publicate foarte greu pentru că sunt destul de dark. Am vrut să vorbesc despre renaștere și moarte, am vrut să vorbesc despre viața de după moarte, despre un animal misterios din Japonia (Kitsune), despre un weekend ciudat. Când au ales piesele astea am fost sincer surprinsă, dar așa sunt românii – un pic mai aparte si super simpatici. Mi-au dat încrederea în mine să continui să fac piese mai experimentale, și mi se pare super frumos.

Cum arată agenda ta acum?

Voi merge în Asia pentru un turneu și voi încerca să fac primul turneu în America de Sud. Sound Of Vast împlinește cinci ani, iar pentru asta vom organiza câteva petreceri în diferite locații. În același timp lucrez la mișcarea „IF // Intrinsically Forgetful” – o mișcare colectivă care vorbește despre memorie prin forma artei video combinată cu muzica. Urmează release-uri la Serialism Records (casa mea de discuri favorită) și bineînțeles la Sound Of Vast. Sunt multe proiecte de procesat anul acesta și poate deveni copleșitor, dar păstrez entuziasmul unui copil pentru că fac ceea ce îmi place.

Și într-un final, care ar fi sfatul tău pentru cineva aflat la începutul carierei de DJ și care vrea să facă din asta ocupația principală?

Sfatul meu e să facă ceea ce face și să o facă în continuare. Când nu știe ceva, să întrebe un prieten; dacă lipsește inspirația, să continue să o facă până când ies ideile la suprafață. Nu ai petreceri? Fă-le pe ale tale, ieși în lume și exprimă-te. Nu te va ajuta nimeni cum te ajuți tu însuți; trebuie să exersezi super mult, mai ales la începutul carierei muzicale.