Interviu cu Lea Porcelain, noua generație de indie fusion berlinez

Interviu cu Lea Porcelain, noua generație de indie fusion berlinez

Autor Andrei Bucureci
Lea Porcelain. Foto: Peter Kaaden

Lea Porcelain sunt noua generație de indie fusion a Berlinului, via Frankfurt. Julien Bracht și Markus Nikolaus locuiesc și creează acum în fosta casă radio din Berlin, actualmente Funkhaus.

S-au cunoscut inițial într-un club din orașul natal, și-au dat seama că sunt pe aceeași frecvență și apoi au început să facă muzică împreună.

Cei doi sunt concentrați pe compoziții intime și viscerale, dar înțeleg și dinamica nevoilor generației X, Y, Z de ascultători de muzică: au remixuri pe BBC 1, au cântat pe scena specială a radioului la Reading & Leeds și, mai ales, au impresionat piața britanică prin turneul cu Alt-J.

Julien și Markus revin pentru a doua oară în România, tot în Club Control. Am apucat să povestim despre capitala Germaniei, baza lor actuală – Funkhaus – arta remixului (cei doi au piesa „Remember” remixată de Alt-J și au remixat la rândul lor „Deadcrush” din repertoriul trupei eclectice), filme precum B-Movie cu producătorul antreprenor Mark Reeder, revenirea acasă în orașul natal, trupe românești, radio și noul lor EP „Love Is Not An Empire”.

Lea Porcelain sunt doi oameni plini de resurse și imaginație, de la fotografiile superbe și texturate cu care comunică, la arta albumului, EP-ului și single-urilor lor, până la videoclipuri interesante și animația „The Love”. Pasiunea pentru muzică este foarte perceptibilă si din mini-documentarele turneelor și plimbărilor lor – Markus și Julien și-au ales un drum și îl urmează frenetic, neobosiți.

Lea Porcelain live în Control. Foto: Andrei Mușat

După ce am vizitat Berlinul de 3 ori, acesta este primul oraș în care m-aș muta în afara Bucureștiului. Dar ce înseamnă orașul pentru voi? De ce sunteți acolo?

Julien: Hei salutare! Ei bine, cred că Berlinul este unul dintre cele mai puternice orașe din lume în acest moment. Avem atât de mulți prieteni și cunoscuți care fac artă aici și în scenele creative din oraș, care fac la rândul lor lucruri foarte bune. Toată această atmosferă și aceste spații pentru creație fac orașul unic nu doar în Germania și Europa. Suntem acolo mai ales datorită spațiului Funkhaus, unde avem studioul nostru. Practic locuim acolo, mâncăm și muncim zile și nopți. Ca să îți răspund la întrebare, dacă lucrăm 2 sau 3 săptămâni la muzică și apoi vedem că se întâmplă ceva fain duminică la Berghain, ne găsești sigur acolo.

Ați văzut filmul B-Movie – Lust & Sound in West Berlin cu Mark Reeder despre Berlinul anilor 1979-1989? Apar foarte mulți oameni interesanți acolo, de la Nick Cave, Keith Haring, Tilda Swinton la Nena, Blixa Bargeld și Gudrun Gut. Plus Joy Division/New Order. 

Markus: Îmi amintesc acea scenă în care Nick Cave arată echipei filmului ce se întâmplă în jurul camerei sale și spunea ceva de genul: „Iată patul meu, aici sunt cărțile mele, aici este arma mea. Pe scurt: Berlinul trebuie să fi fost în acea perioadă în cea mai ciudată fază a lui. Zidul, tensiunea, incertitudinea zilei de mâine. Despre film nu pot să spun decât că îmi place foarte mult. Te atrage în mijlocul acțiunii instantaneu. Muzica din acea perioadă, când descoperiseră muzicienii, artiștii și producătorii midi și toate lucrurile frumoase pe care le poți face cu midi. Există ceva atemporal când adaugi mult reverb pe synthuri în cântece. Așa au devenit cântecele perioadei, dar și în prezent unice și atemporale. Melodiile din acea epocă au un fel de atingere de tip Norocul Începătorului în sunetul lor. Și asta e uimitor.

Prima dată am auzit asta pe albumul nostru favorit din 1982: „Solid Space – Space Museum“.

Lea Porcelain a început în Frankfurt. Cât de des vă întoarceți în orașul vostru natal în prezent? 

Julien: Încă îmi iubesc orașul natal. Este foarte plăcut să revin pentru familie și prieteni. O facem întotdeauna de Crăciun și petrecem întotdeauna o noapte în clubul Robert Johnson, unde mă reîntâlnesc cu toți prietenii noștri din liceu. Familiile noastre sunt cele mai mari susținătoare în cariera noastră și fără ei nu am putea face ce facem. Este cu adevărat uimitor să ai acel sprijin; eu am o presiune pozitivă asupra mea tot timpul, dar fără nicio teamă de eșec, și cred că asta se datorează acestui sprijin incomensurabil din partea familiei și prietenilor.

Aceasta este a doua sosire a voastră în București. Aveți vreo formație, DJ sau artiști români cu care ați reușit să vă împrieteniți și să fiți pe aceeași lungime de undă?

Markus: Da, am făcut-o. După un interviu radio, am primit cd-ul unei trupe bucureștene al căror album a fost mixat de Alex Hacke de la Neubauten. „Where did all the wise men go“ de la Greetings Sugar. Le-am cerut să ne sprijine cu deschiderea showului din acest an. De obicei, ne aducem și trupa din deschidere, pentru că putem controla mai bine rezultatul nopții, dar de data aceasta avem încredere în trupă și în club. Cu toate acestea, nu am ascultat muzică tradițională românească. Ne dorim să facem și asta acum.

Să vorbim un pic despre remixuri și cultura remixului. Știu că remixul lui Roman Flugel la piesa Loose Life se aude pe BBC. Să ne așteptăm la mai multe remixuri pe viitor?

Da, cu siguranță. Adică remixul, reinterpretarea unei melodii este întotdeauna surprinzătoare și o adevărată inspirație pentru noi. Remixul lui Roman este o capodoperă din perspectiva noastră. A venit natural și Roman a făcut-o ca prieten care iubește muzica noastră. Și așa ar trebui să fie genul ăsta de colaborări. Nu ne plac metodele de lucru impersonale, de exemplu solicitarea remixului prin mail.

Trebuie să vină natural și are nevoie de o poveste. Nu vom mai solicita niciodată DJ-ilor sau producătorilor pe care nu îi cunoaștem, să ne facă un remix. Casa noastră de discuri dorea asta pentru albumul de debut, dar pentru noi este greșit. Cu siguranță vom încerca mai multe colaborări noi în viitorul apropiat, cu noul material. Dar, desigur, accentul principal este întotdeauna pe melodii noi, originale.

Lea Porcelain

Ce piese și/sau albume preferate de muzică electronică aveți?

Julien: „Boards of Canada – Tomorrows Harvest“. Tot ce au scos ei de fapt.

Markus: „A Miracle America“ de Blackmail și „On My Own“ de Ulrich Schnauss

Album: „John Beltran – Music for Machine“

Să vorbim un pic de clipurile voastre. Clipul „I Am OK”, cu scenele din ploaie, pare o experiență specială.

Julien: Aspectul vizual este foarte important pentru noi. Cred că muzica și imaginea sunt cele mai puternice medii când vine vorba de emoții. Realizăm multe videoclipuri noi înșine și, de asemenea, le regizăm și edităm. Vrem controlul total al acestui aspect și pentru noi este foarte important ca imaginea să facă muzica și mai puternică și memorabilă. Nu ne plac videoclipurile supraproduse, în care regizorul încearcă să obțină imagini puternice pentru portofoliul său și uită că trebuie să susțină cântecul.

Markus: Da, ideea se pierde total dacă te bazezi mereu pe regizori, distribuție, poveste, bugete mari. Un videoclip trebuie să fie o stare de spirit. Să livreze o emoție. De asemenea, modul în care filmezi – schimbă totul când faci un videoclip. Tocmai am filmat un videoclip cu prietenul nostru Peter Kaaden, la Varșovia, în 2 zile libere de la turneu și l-am filmat analog cu o cameră Bolex pe 16 mm. Aveam doar o jumătate de oră de film real și 2 minute 25 de secunde au fost 150 de lire sterline. Începi să te gândești de două ori la fiecare scenă pe care o filmezi și imaginiile devin mai valoroase așa. Nu iei totul, ai ce alege. Și este fantastic.

Care este importața radioului pentru voi, ca cetățeni germani? 

Markus: Cel mai mare idol al nostru din radioul german este de departe Klaus Fiehe. E ca un om de știință muzical, care analizează o înregistrare de la rădăcinile sale și fiecare cuvânt pe care îl vorbește rezonează cu tine. Și da, ne bucurăm că avem melodii difuzate pe BBC 1 și BBC 6. Lauren Laverne este minunată, și ne-am bucurat că piesa noastră, Bones, a fost un „moment pentru căști” în emisiunea ei. Cunoaște și difuzează muzică foarte bună. Radioul nostru german preferat este BYTE.Fm, un post independent, care difuzează toate genurile de muzică de calitate.

Cum a fost turneul vostru cu Alt-J? Cu ce alte trupe ați vrea să cântați?

Julien: Micul turneu pe care l-am făcut cu Alt-J a fost o experiență minunată. Îmi place că baieții sunt cu adevărat relaxați, cu picioarele pe pământ și cu adevărat sociabili. A fost și amuzant, pentru că i-am văzut live în 2014 și i-am spus lui Markus că ar fi super să cântăm cu ei în viitor. Cred că au o viziune similară cu a noastră, când vine vorba de muzică și cum să construiesti o bază de fani puternică de-a lungul anilor. Ne-ar plăcea să cântăm și cu Radiohead; ei sunt una din trupele noastre favorite și să îi vezi live e o experiență incredibilă.

Lea Porcelain

Care a fost procesul din spatele noului vostru EP, Love Is Not An Empire? 

Markus: E întotdeauna diferit. Dar cântecele noastre apar întotdeauna când nu te aștepți. Chiar și melodiile care sunt scrise mai demult, dacă facem înregistrarea în studio, apare un fel de magie în aer și spațiul devine cu adevărat sacru. Totul este atât de delicat încât poate fi distrus de o singură persoană nepotrivită în cameră. Cel mai des scriem doar noi doi în cercul nostru interior, în profunzime. Ca să scriem lucruri noi trebuie să ne cunoaștem foarte bine și să fim pe aceeași frecvență. Este un sentiment atât de intim pe care nu vrei să îl distrugi. Și cel mai bun aspect, când ești procesul de scriere, este sentimentul ăla când începi un lucru și celălalt îl continuă adăugând elemente noi pieselor. Cu fiecare mișcare pe care o faci simți că creezi; așa se simte pentru noi creația. Cel mai bun exemplu sunt piesele noastre „Touch of Gold” „I AM OK” și „Love Is Not an Empire“.

Aceste piese au ajuns ca prin magie la noi. Și în plan personal le așteptam – sufletele noastre le cereau. Mie personal mi-au oferit un fel de ușurare la nivel emoțional. Nu-mi imaginez acum „Being Me” fără acele două melodii sculptate în arborele genealogic.

Bucureștiul este ultima voastră oprire din turneu, nu?

Julien: Da, este ultimul spectacol și abia îl așteptăm. Cântarea de anul trecut a fost unul dintre cele mai bune spectacole din 2018 și ne-a plăcut foarte mult atmosfera din Control. Se vede că publicul de aici apreciază foarte mult muzica live și simți vibrația clubului. Deci, Bucureștiul este oficial unul dintre orașele noastre preferate în care am cântat. După acest turneu, mergem în Spania timp de 10 zile, unde am mai petrecut 4 luni în primăvară. E vorba despre casa în care am crescut în Andaluzia. Și apoi vom înregistra al doilea album în Berlin, până la Crăciun.

Ne puteți face un playlist cu piesele voastre preferate?

  1. Little Simz – Boss
  2. La Chatte – Peche
  3. The Dead Texan – The Struggle
  4. Mount Kimbie – Four Years and One Day
  5. Sir Was – Falcon
  6. Dope Lemon – Best Girl
  7. Phosphorescent – Ride On/ Right On
  8. Notorious B.I.G. – Would You Die For Me?
  9. Broadcast – Corporal
  10. Bran Van 3000 – Drinking in L.A.

Iată și un playlist de Spotify.

*credite foto principală: Peter Kaaden