Interviu cu Radu Pieloiu de la Acetobă
Radu Pieloiu e un toboșar multi-instrumentist din Timișoara. Alături de vechea lui trupă BRUM, live, omul era un fenomen pe scenă. Trio-ul este doar unul din multele proiecte din portofoliul lui Radu și demonstrează eclectismul și versatilitatea lui ca artist.
Poate trece cu ușurință de la jazz la hip-hop, de la electro-techno, reggae-dub la rock și funk. Nu e de mirare că Pieloiu a cântat în Thy Veils, Sebastian Spanache Trio, alături de Helen, Alexandrina. Acum face parte din crew-ul Culese din Cartier, unde cântă live în Subcarpați și Cred Că Sunt Extraterestru.
Acetobă au lansat recent discul de debut, „Live EP”, un material compus din patru piese înregistrate în cadrul unui concert live ce a avut loc în februarie 2020 în clubul Eden din București.
Pentru discuția noastră am vrut să aflu mai multe despre primul său proiect de “familie”: Acetobă, un power trio împreună cu soția sa Ana și multi-instrumentistul Lucian Naste. Am povestit despre viața de muzician în Timișoara, Moritz von Oswald, hip-hop, parteneriate muzicale, scule de studio și nu în ultimul rând, atitudinea Do It Yourself pe care o insuflă proiectului.
Povestește-mi puțin despre călătoria ta muzicală până la Acetobă.
Înainte de a începe acest interviu, pentru o experiență cât mai autentică, rog cititorii să dea drumul la Youtube, în background (sau oricare alt serviciu de streaming), să caute Moritz von Oswald – Sounding Lines și să dea play.
By loading the content from Bandcamp, you agree to Bandcamp's privacy policy.
Learn more
Ok, acum că avem background muzical, hai să începem cu trecutul. Vin din zona muzicii clasice, pe care am părăsit-o definitiv în anul al doilea de facultate. În același timp, dar și după, am cântat și studiat foarte mult în zona jazz-ului. Mai aproape de prezent, am început să experimentez cu muzica electronică (la tobe), pentru ca mai apoi să ajung și la instrumentele electronice și la proiectul Acetobă în care cânt și la sintetizatoare.
În prezent faci parte și din crew-ul Subcarpați. Cânți cu bandul mare și cu trupa Cred Că sunt Extraterestru. Au hip-hop-ul și folclorul un loc special în inima ta?
N-aș putea zice că sunt mare fan hip-hop, în continuare jazz-ul cred că păstrează un loc în inima mea și mă relaxează cel mai tare când ascult. Dar rap-ul vine din jazz și întotdeauna mi-a plăcut să cânt în zona asta, în trecut am colaborat cu diferiți artiști rap, în evenimente mai mult sau mai puțin spontane, nu mă gândeam atunci că voi ajunge să fac asta atât de des ca acum. Abordarea Subcarpați mi se pare una foarte cool și mă bucur că fac parte din proiect.
Da, am intrat în gașca Culese din Cartier undeva la finalul lui 2018, cântând cu Subcarpați și Cred Că Sunt Extraterestru (primul concert cu SUB l-am avut în ianuarie 2019). Deși sunt mai mult din zona soul decât rap, mi se pare că sunt foarte apropiate.
Ce albume de genul ăsta îți plac?
Am ascultat foarte mult Erykah Badu live; dacă aș fi avut live-urile pe o placă, acum ar fi ajuns cât o foiță de subțire.
Trebuie să includ aici și Kendrick Lamar cu To Pimp a Butterfly. Deși nu mă așteptam să-mi placă Kendrick, albumul ăsta m-a prins foarte mult. Mai suntem și născuți în același an.
Cum a început proiectul Acetobă?
Într-o zi m-am dus la magazin să-i cumpăr acetonă soției mele Ana. Mi-a trimis un mesaj greșit în care scria Acetobă și așa am ales numele.
Dar muzical vorbind, inițial era proiectul meu solo, îl gândeam de prin 2018. Experimentam deja de ceva vreme cu samplere, synthuri, sequencere etc, singur la sala de repetiții unde am toba (și acasă, dar fără tobă, că stau într-un apartament) și aveam câteva schițe. Apoi mi-am dat seama că nu-mi place și nu vreau să apar singur pe scenă. Așa că i-am propus Anei și lui Luci (un prieten vechi și coleg în trupa lui Helen și un împătimit al sintetizatoarelor) să facem o trupă. Și așa s-a născut Acetobă.
Care sunt inspirațiile tale din muzica electronică?
Inspirație poate fi orice. Chiar și când ești obosit și simți că nu mai poți fi atent la ce te înconjoară. De exemplu, eram într-o seară în București în metrou, obosit după repetiții, am auzit vocea care anunța următoarea stație (doamna care zice “urmează stația X cu peronul pe partea Y”), și am înregistrat-o cu telefonul. S-a înregistrat așa de bine, cu tot cu sound-ul de frânare și accelerare a metroului, încât am făcut o piesă cu acel sample (însă l-am folosit doar când am pus muzică singur, în Timișoara).
Ce ascultați cu plăcere și dezbateți?
Ultima chestie pe care am dezbătut-o cu Lucian a fost albumul Persona al lui Rival Consoles. Ah, am mai dezbătut albumul The Colour in Anything al lui James Blake, care nu ne-a plăcut la fel de mult ca cele dinainte, soundul Tame Impala (dar nu mai știu la ce concluzie am ajuns) și un fus de pe o piesă de la Mount Kimbie. Iar Ana ascultă foarte mult Bob Marley. Suntem un grup pestriț.
Acetobă e genul de proiect în care vreau să ne permitem orice, să nu luăm foarte în serios totul. Să ne permitem să greșim, iar apoi să glumim despre asta.
Hai să povestim despre Timișoara. Cum e viața unui muzician în „mica Vienă”?
Simt că mi-e mai bine că am reușit să trec de faza asta cu „mândria bănățană” și e bine să treci în general de etapa asta de mândrie locală, altfel riști să rămâi într-o bulă, ca mentalitate, lucru care îți influențează modul în care abordezi ceea ce faci. Sunt foarte mulți oameni talentați și puși pe treabă în toată țara; într-adevăr, în unele orașe ai mai multe posibilități, de tot felul.
Mi-a fost oarecum teamă de primul concert Acetobă în Timișoara, și din cauza lipsei unui spațiu adecvat, din acest motiv am încercat cât de mult am putut să amân ideea unui concert în TM. Dar până la urmă a venit și a ieșit ok, m-am bucurat, a avut loc la Escape Underground Hub, în luna ianuarie a acestui an.
Ați colaborat cu Ovidiu Zimcea, care are și el proiectul lui solo electronic și a cântat în trecut în trupa Exit Oz. De când vă știți?
Ovidiu Zimcea ne-a ajutat până acum pe partea de video (și partea de visual, la Control Club în 2019). Am filmat cu el, până acum, trei sesiuni, două din live iar ultima un live session, pe care îl vom lansa zilele astea, filmat la fostul Depou de Tramvaie (actual muzeu) din Timișoara. Sigur că există o conexiune, nimănui nu-i place să lucreze cu cineva cu care nu se simte confortabil. Există și o prietenie veche la mijloc.
Ne cunoaștem de multă vreme, de pe la 16 ani. Am împărțit prima noastră comandă la Thomann. Eu mi-am luat primul meu set de cinele ever, el o chitară (probabil că tot prima ever). Chitară la care i-am rupt o coardă, out of the box, încercând s-o acordez. Cred că m-a iertat.
By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more
Ai lucrat și cu producătorul basist, Uțu Pascu, de la Blazzaj. El are și un proiectul solo foarte interesant, Doctorul Sinteza.
Doctorul Sinteză e un alias pe care Uțu îl folosește deja de ceva vreme, însă nu mai este proiect solo. Doctorul Sinteză înseamnă și Cristi Văduva, pe partea de video proiecții manipulate live. Cu Uțu am colaborat mai mult în calitatea lui de inginer de sunet, dar am tras și câteva jam-uri strașnice în trecut.
By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more
Când ai văzut prima dată Blazzaj?
Primul meu concert Blazzaj a fost prin liceu și ultimul a fost recent, când au lansat noul single Spre Stele. Undeva la mijloc, am avut două sau trei concerte cu ei, am cântat la percuție.
Din proiectul Acetobă face parte și soția ta Ana. Cum v-ați decis să faceți și acest parteneriat muzical?
Este o senzație specială, într-adevăr, dar provenim din același background; ea a studiat foarte multă vreme chitara clasică. Până acum n-a fost să fie un proiect muzical în care să ne putem intersecta cu adevărat, deși am mai cântat împreună o perioadă, în grupul lui Daniel Dorobanțu, Thy Veils.
Legat de compoziție, până acum am plecat de la schițele mele, însă, în viitorul apropiat, vom încerca diferite variante, chiar să plecăm și de la jam-session.
Ce ai studiat la Facultatea de muzică și cum a fost experiența studiului? Ți-a deschis orizonturile pentru ce vroiai să faci pe viitor?
Da, chiar mi-a deschis orizontul. În facultate mi-am dat seama că nu asta vreau să fac, adică muzică clasică, și m-am lăsat. Mă rog, am dus facultatea până la capăt. Am terminat la secția de percuție clasică, la Facultatea de Muzică din Timișoara.
Lăsând gluma la o parte, am învățat foarte multe chestii pe parcurs, dar am simțit foarte puternic acea limitare a cutumei cu care din păcate vine la pachet. Doream să fac chestii mai creative, să explorez. În acea perioadă m-am apucat serios de studiat la tobe, instrument și mediu în care mi se permitea să fiu creativ și să explorez.
Ce experiențe live interesante ai mai avut? Care este echilibrul între cântări în țară și în afară?
Preponderent, concertele sunt în țară. Din când în când, am mai ieșit și afară, cu diferitele trupe din care am făcut sau fac parte.
Cu Subcarpați am făcut foarte mulți kilometrii anul trecut și am avut unele dintre cele mai faine concerte din „cariera” mea (nu îmi place cuvântul ăsta). Îmi amintesc cum îmi tremurau genunchii la propriu (cred că și colegilor) când stăteam în „buzunarul” scenei de la Electric Castle, cu două minute înainte să intrăm. Era 23:58, sâmbătă și aprox 45.000 de oameni așteptau să începem, e o senzație pe care n-am mai trăit-o până atunci.
În rest, tot felul de “pățanii”, mai mult sau mai puțin plăcute, mai mult sau mai puțin amuzante, dobândite de pe drumuri.
By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more
Putem vorbi puțin și de partea tehnică din Acetobă? Tu ești multi-instrumentist aici, cum ai decis la ce să cânți și cum ți-ai achizitionat sculele?
Nu știu dacă m-am decis neaparat, încă mă gândesc la asta. În principiu nu voiam să investesc foarte mulți bani, așa că am încercat să iau ce se poate mai ok la un preț rezonabil. Am început cu un synth de tobe, pe care încă-l folosesc (Nord Drum 3P). Apoi aveam nevoie de low end; inițial luasem o Volca Bass, apoi, am simțit nevoia de ceva mai serios, am înlocuit-o cu un Korg Monologue, de care în continuare sunt foarte mulțumit.
Aveam deja un sampler, Roland SpdS, între timp a “devenit” Spd-SX, și un iPad, din care controlez tot, prin midi. Desigur, mai sunt și alte device-uri mici și foarte mici, care se tot schimbă pe parcurs.
Pe viitor, mă gândesc la o mică instalație de lumini, dar și la alte modalități de a „prepara” toba acustică (nu doar prin triggere). Momentan, tocmai s-a alăturat setup-ului meu un borcan (gol) și un set de chei.
By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more
Când vine vorba de latura vizuală a proiectului cine se ocupă de grafic design? Cine v-a facut logo și afișele?
Momentan eu. Am mers mult pe filozofia do it yourself. A fost destul de greu, pentru că nu am skill-urile necesare, dar cred că până acum a fost ok. Acetobă e genul de proiect în care vreau să ne permitem orice, să nu luăm foarte în serios totul. Să ne permitem să greșim, iar apoi să glumim despre asta. Vreau să ajungem să ne permitem să învățăm fără să ne grăbim, să scoatem un album într-un anumit stil, iar următorul să nu ne fie frică să fie în total alt stil. Cred că se numește evoluție per total.
Ne poți face un playlist cu ce asculți în această perioadă de izolare
Fac parte din categoria aceea de oameni destul de „copleșiți” de câtă muzică există și se lansează non-stop la nivel mondial și nu prea mai reușesc să ascult chestii noi foarte des. Nici vechi. Dar iată ce mi-a trecut recent prin playlist, o parte la recomandarea prietenilor:
Published April 14, 2020. Words by Andrei Bucureci.