Interviu: Cornel Moraru, autorul singurei cărți în limba română despre DJing

„DJ-ii sunt rockstar-urile vremurilor noastre. Ei parcă au apărut de nicăieri și au luat cu asalt lumea muzicii, confiscând petrecerile și festivalurile. Pe afișele pe care, până nu demult, apăreau doar muzicieni, și-au făcut locul, pe nesimțite, niște puști pasionați de muzică și tehnologie, animați de mult entuziasm și însetați de distracție. Încetul cu încetul, pe scenele din toată lumea, chitarele au fost înlocuite cu mixere, tobele cu pickup-uri, iar portativele cu liste de melodii.”

Dacă ai deschis televizorul mai târziu, avem o veste bună: a apărut recent prima carte în limba română despre cultura DJing-ului, iar pasajul de mai sus îl poți regăsi pe coperta din spate a cărții. Se numește „Urmașii lui Dyonisos – Nașterea DJing-ului în cultura occidentală” și e scrisă de Cornel Moraru și publicată recent la editura Eikon. Se prezintă drept „prima carte despre DJing scrisă în limba română”, și își propune să ofere o perspectivă filosofică asupra originii acestei arte, în care DJ-ii sunt văzuți ca niște urmași ai lui Dionysos – zeul grec al muzicii, vinului și bucuriei.

Autorul cărții, Cornel-Florin Moraru este doctor în filosofie, filolog clasicist și jurnalist cultural specializat în filosofie și neuroștiințe. Predă filosofia artei, estetică, istoria filosofiei și etică academică la UNArte din București. Ca jurnalist cultural, Cornel este realizatorul emisiunii Izvoare de filosofie, difuzată de Radio România Cultural, singura emisiune dedicată filosofiei din peisajul radiofonic românesc. A activat în ultimii 12 ani ca organizator de concerte și DJ, cu numele de scenă Chesarion. De asemenea, Cornel este membru fondator al Blazing Vibez Soundsystem, crew de DJi specializați în muzica reggae și dancehall din România.

Intrigat de această nouă carte, am vorbit cu autorul Cornel Moraru despre motivația lui personală în realizarea acestei cărți și ce impact ar putea să aibă asupra publicului și culturii de DJing din România.

Sunt încă sceptic dacă DJ-ul este artist sau nu. Asta m-am întrebat în carte și am întors problema pe toate părțile.

Cum ai ajuns să scrii o carte despre cultura de DJ?

Ideea de a scrie o carte despre DJing nu a fost un proiect pe care să-l fi „programat” în mod conștient. Pur și simplu, a fost o necesitate de a mă înțelege pe mine și de a înțelege ceea ce fac. Practic DJing-ul și filosofia de mai bine de 10 ani și am fost de multe ori pus în situația de a explica oamenilor ce legătură există între cele două. Și de multe ori nu am avut nicio explicație, fiindcă eu însumi credeam că cele două sunt activități complet separate. Până într-o zi, în care mi-a venit ideea că, privit mai în profunzime, DJing-ul a schimbat modul în care noi ne raportăm la muzică. A schimbat modul în care noi „consumăm” muzica, dar și modul în care noi producem muzica. A schimbat viziunea pe care o avem despre ceea ce înseamnă un „artist”. Există genuri muzicale produse în exclusivitate de DJi și, cam în toate zonele muzicii contemporane, sunt preluate în procesul de producție practici inventate și rafinate de DJi.

Și cred că, la ora actuală, această schimbare nu este conștientizată suficient și, tocmai de aceea, nu este înțeleasă. Acesta ar fi și motivul pentru care am gândit o serie de volume în care sa (îmi) explic modul în care DJing-ul a schimbat lumea în care trăim. Urmașii lui Dionysos – Nașterea DJing-ului în cultura occidentală este doar primul volum din patru, care se ocupă exclusiv cu începuturile diverselor forme de DJing. În volumele următoare voi urmări modul în care aceste începuturi s-au dezvoltat și au produs ceea ce observăm astăzi la festivaluri și în cluburile din toată lumea.

De ce Urmașii lui Dionysos?

Pentru că DJ-ii continuă un ideal pe care grecii din Antichitate l-au imaginat sub forma unui zeu. Un zeu special, care este inima petrecerii, dar nu este muzician; un zeu care, deși nu cântă la vreun instrument, este înconjurat mereu de muzică; un zeu care regizează party-ul și aduce bucuria. Acesta este Dionysos – zeul grec al vinului, dansului și petrecerii. DJ-ii sunt urmași ai acestuia într-o lume desacralizată.

Ce înseamnă pentru tine un DJ? Care sunt primele tale amintiri legate de cultura de DJ?

Este greu de definit un DJ, deoarece el nu intră în tiparele niciunui tip de artist tradițional. Sunt încă sceptic dacă DJ-ul este artist sau nu. Asta m-am întrebat în carte și am întors problema pe toate părțile. Noi nu lucrăm, ca muzicienii, cu note și acorduri. Lucrăm cu piese și liste de piese. Nu lucrăm, precum artiștii vizuali, cu culori, dar colorăm într-un fel atmosfera. Dacă ar fi să dau o definiție plastică DJ-ului, el este un hacker de sunete. Taie piesele vechi, le modifică, le alterează, astfel încât să producă ceva nou.

Primele amintiri legate de cultura de DJ din România cred că sunt de prin liceu, de când am început să ies prin cluburi pe la începutul anilor 2000. Eram atras de faptul că DJ-ul are sentimentele oamenilor din club la o atingere de buton, la o împunsătură de fader. El face oamenii să danseze și să uite de lumea cenușie a vieții de zi cu zi. El aduce bucurie și un pic de neobișnuit în viața noastră. De fapt, asta mă fascinează și acum la DJing: faptul că poți „construi” sentimente pentru oamenii din public.

Ce conține cartea? Cum crezi că o vor percepe cei care vor să devină DJi astăzi?

Cartea conține povestiri despre primele experimente de DJing din toate mediile posibile – de la radio, din cluburi, de la festivaluri, din cultura de soundsystem – dar și câteva detalii despre modul în care a schimbat DJing-ul raportarea tuturor oamenilor la muzică. Cred că este util pentru oricine e pasionat de cultura de clubbing – fie că vrea să devină DJ sau nu – să fie conștient de faptul că, dacă astăzi avem party-uri și rave-uri, dacă astăzi avem cluburi și o întreabă cultură de clubbing, acest lucru se datorează DJilor. Și este responsabilitatea noastră, a tuturor – DJ-i, clubberi, pasionați de muzică în general – să ducem mai departe această poveste, iar acest lucru nu cred ca este posibil fără a cunoaște trecutul.

Din sumar am observat că sunt multe referințe la DJing-ul de tip turntablism/scratch-ing. Ce arii muzicale acoperă cartea? 

Am încercat din răsputeri să nu fac referiri la genuri muzicale în carte. Asta pentru că nu cred că este atât de importantă aria muzicală în care un DJ activează, dar și pentru că este imposibil să cunoști și să tratezi în mod competent fiecare arie muzicală, împreună cu tehnicile de DJing specifice fiecăreia. Spun că nu este atât de importantă aria muzicală, deoarece, dacă vrem o cultură de clubbing solidă, avem nevoie de DJ-i din toate ariile muzicale. Și avem nevoie, poate, de o mai mare flexibilitate și colaborare între diversele tipuri de DJ-i. Avem nevoie de unitate, iar discuția despre genurile muzicale mi se pare că fragmentează foarte mult domeniul. De aceea, am pus accentul pe contextul în care fiecare tip de DJ a apărut: avem DJ-i de radio, DJ-i de club, DJ-i de soundsystem și DJ-i de festival. Fiecare cu alt vibe, fiecare cu o misiune oarecum diferită.

Două sunt excepțiile pe care nu am putut să le evit: DJ-ul de reggae și ceea ce astăzi se numește turntablism. Și asta deoarece de aici se naște cultura de soundsystem, care a dat naștere, mai târziu, rave-urilor și gathering-urilor de soundsystemuri din zilele noastre – care s-au diversificat foarte mult din punctul de vedere al genurilor muzicale.

Privitor la muzica electronică, ea este o invenție relativ târzie în istoria DJing-ului. Dar este o invenție foarte importantă, deoarece este una dintre primele arii în care au apărut genuri muzicale create de la zero de DJ-i. În acest volum, întrucât m-am ocupat de începuturi, referințele la muzica electronică sunt minimale, însă ele nu lipsesc. Este un episod din istoria DJing-ului care, după părerea mea, ar avea nevoie de o carte de sine stătătoare, dar până acolo, cred că trebuie să înțelegem și care-i sunt originile.

Ce crezi că îi lipsește culturii de club/scenei muzicale din România? Ce ai îmbunătăți dacă ai putea?

Cum am spus și mai sus, cred că lipsește unitatea dintre DJi. Iar această unitate nu o să apară atâta timp cât ne definim prin intermediul genurilor muzicale. Dincolo de diferențele de genuri muzicale, ceea ce ne unește este faptul că fiecare DJ propune o anumită călătorie dincolo de realitatea cotidiană, un set de emoții, un vibe. Care sunt instrumentele lui muzicale, mai puțin contează. Este adevărat și faptul că sunt genuri muzicale care nu se pretează DJing-ului. Există muzică „de club”, care se pretează a fi mixată, și muzică „de concert”, care se pretează a fi cântată. Cel puțin în opinia mea, aceste genuri nu ar trebui amestecate. Altfel, DJ-ul se transformă, de dragul de a fi pe placul publicului, într-un fel de „chelner muzical”, ceea ce cred că este o greșeală. Atunci când modul în care un anumit gen de muzică nu îți oferă prilejul de a-ți manifesta creativitatea prin intermediul lui, cred că nu ar trebui forțat în seturi, doar pentru că „e la modă”.

Poți să vorbești puțin despre background-ul tău cultural?

Background-ul meu cultural e ca un fel de mozaic construit din pietricele diferite, care s-au întâmplat să cadă bine laolaltă pentru că reflectă o latură a personalității mele. Am făcut facultatea de filosofie – domeniu în care am și un doctorat -, am studiat limbile clasice – greaca veche și latina -, am făcut și Cibernetica la ASE. Predau estetică și filosofia artei la Universitatea Națională de Arte din București și am în lucru un doctorat despre modul în care neuroștiințele și inteligența artificială au schimbat modul în care înțelegem artele vizuale contemporane. Muzical vorbind, datorită tatălui meu, ascult muzică de la Led Zeppelin până la cele mai noi release-uri de muzica electronică, hip-hop, reggae și dancehall.

Dar toate astea contează mai puțin. Ce contează, cel puțin din punctul meu de vedere, e faptul că am putut să-mi urmăresc fără excepții și compromisuri pasiunile. Restul a venit de la sine oarecum.

Ce impact te aștepți să aibă această carte asupra scenei muzicale din România și a culturii de DJ?

Această carte propune o meditație asupra rolului DJ-ului în cultura muzicală contemporană. Sper ca ea să aducă un plus de înțelegere și conștientizare a acestui rol, atât printre DJi, cât și printre muzicieni. Asta ar putea duce la mai multe colaborări interesante între muzicieni (în sens tradițional) și DJi, dar și la o scenă muzicală mai dinamică și mai creativă.

– Urmașii lui Dionysos. Nașterea DJing-ului în cultura occidentală e disponibilă online.

Published September 08, 2020. Words by Dragoș Rusu, photos by Radu Tudoroiu.