Descoperă noi topografii muzicale călătorind în lumea berberilor

Există o parte intangibilă a patrimoniului cultural al umanității, iar această muzică magnetică revitalizează tradiția.

În ultimii ani, influența muzicii tradiționale asupra muzicii electronice contemporane a fost din ce în ce mai puternică. În prezent, foarte mulți muzicieni adaugă talentului și conceptelor muzicale cunoscute abilitatea de a integra moștenirea culturală în noi compoziții. Așadar, mitologiile, istoria colectivă sunt îmbinate astfel încât să răspundă caracteristicilor specifice erei digitale. Folosind instrumentele, tehnologia și subiectele care caracterizează prezentul, descoperim un nou mod prin care generațiile interpretează moștenirea culturală, astfel încât trecutul și prezentul să fuzioneze.

Adesea, instrumentelor acustice li se adaugă ritmuri dance, electronice și hiphop, iar ceea ce contează foarte mult este cât de mult cunosc muzicienii geografia și dimensiunea religioasă, spirituală, a muzicii tradiționale pe care o utilizează în compozițiile lor.

Pornind de la World music și Folktronica am ajuns la reinterpretarea muzicii tradiționale a berberilor și a tuaregilor nomazi, un gen muzical numit desert blues. Tuaregii, descendenți ai berberilor, au migrat în secolele VIII-XII spre Sahara, unde au adus cultura berberă, cunoscută ca amazigh. Tuaregii sau blue people, numiți așa datorită hainelor tradiționale albastre pe care le poartă, erau săraci în resurse, dar foarte bogați din punct de vedere cultural. Erau foarte conectați la muzică și poezie și obișnuiau să cânte la imzad, un instrument cu arcuri și cu o singură coardă, folosit de femeile din caste superioare, dar utilizau și lăuta tradițională (teherdent) sau flautul, acestea fiind acompaniate în cazul bărbaților de voce și bătăi de palme.

Nomazi, păstori, fără o țară nativă, tuaregii au trăit preponderent în exil. Asta i-a transformat în combatanți culturali, supraviețuind prin muzică nu doar datorită menținerii legăturii cu rădăcinile în timpuri de extremă necesitate, ci și datorită celebrării valorilor și vieții morale manifestate prin cântec. Grație acestui popor nomad, tradițiile africane au fost păstrate într-o vastă colecție de cântece spirituale și de muncă, incantații, strigăte, respectiv narațiuni ritmice și balade, care au constituit ulterior fundamentul pentru apariția desert blues, într-o regiune din sudul Statelor Unite ale Americii, când afroamericanii cântau în special cântece de lucru.

Se consideră că muzica tuaregilor are o funcție terapeutică fiindcă reușește să alunge spiritele rele și să amelioreze durerea sau efectele bolii. Alteori este despre glorificarea aventurilor și a eroilor, muzica fiind folosită pentru a acompania anumite fragmente poetice. Instrumentele erau folosite mai degrabă pentru ceremonii. De pildă, folosind imzadul, femeile îi inspirau și onorau pe bărbați, ceea ce sublinia valorile societății tradiționale. Cunoștințele despre acest instrument erau transmise prin oralitate, în acord cu tradițiile și metodele tradiționale de observare și asimilare. Dacă aceste cântece nu reflectau corect starea și sentimentele despre care era vorba în versuri, atunci se considera că proasta interpretare va aduce ghinion.

În ceea ce privește trupele contemporane, desert blues include tehnici de percuție tradiționale (tobe, djidunun), tehnici vocale tradiționale și tehnici de chitară moderne.