Cea mai mare pictură dintr-un centru istoric în Brașov
Începând cu luna noiembrie a anului 2019, calcanul Mănăstirii Franciscane „Sfântul Ioan” din Brașov găzduiește cea mai mare pictură murală dintr-un centru istoric.
Lucrarea este semnată de Alex Baciu și IRLO, doi muraliști foarte apreciați, care tot în 2019 au realizat cea mai mare pictură murală din țară, în Timișoara, alături de Corina Nani și Flaviu Roua, pe peretele silozului de cereale.
Lucrarea din Brașov reprezintă continuarea proiectului Artă și poveste murală, care a început în urmă cu doi ani la iniţiativa Asociaţiei Carpaterra, în parteneriat cu Depoul de artă urbană.
La cea dintâi ediție, Lucian Sandu Milea și Ana Toma au pictat aproximativ 150 mp din calcanul mănăstirii. Proiectul a presupus buna colaborare între ONG-uri locale, precum Carpaterra și Depoul de artă urbană, Mănăstirea Franciscană și autoritatea publică locală, care prin acest parteneriat au reuşit să promoveze arta stradală într-un spațiu neconvențional.
Piața din proximitatea mănăstirii nu se bucura în ultimii ani de prea multă popularitate, numărându-se printre acele spaţii publice de trecere, care inhibau trecătorii și autoritățile, dar nu și artiștii care desenau aici din când în când, ilegal. Trecerea de la graffiti writers și taggers la implicarea artiştilor stradali a demonstrat atât legitimizarea artei stradale, cât și gentrificarea susținută în special prin cofinanțările provenite din partea autorităților locale pentru astfel de proiecte culturale, care pun accentul pe prezența artei vizuale în spații publice.
Lucrarea din Centrul Istoric este importantă în primul rând fiindcă s-a desfășurat fără o temă impusă. Deși artiștii au lucrat pe calcanul Mănăstirii Franciscane, lucrarea nu a avut la bază un subiect religios, decât, poate, prin proporțiile finale ale picturii.
IRLO, cunoscut pentru personajele supranaturale și temele mistice, dar controversate, a reprezentat binecunoscutele portrete și ochiul Big Brother, care ne privește pe toți cei care ne înălțăm dinspre întuneric către lumină. Alex Baciu a completat acest dialog vizual reprezentând fragmentele ca de puzzle care l-au consacrat. Dinamismul lucrărilor lui abundă de contraste prin alăturarea arhitecturilor și a analizei spațiale, a experienței naturii, așadar este vorba și în acest caz de geometrii suprapuse naturii, de pattern-uri abstracte repetitive. Toate aceste abordări au creat o lucrare pop suprarealistă.
By loading the video, you agree to YouTube's privacy policy.
Learn more
Piața „Sfântul Ioan” demonstrează acum atât conflictul dintre trecători și prezența lucrării de street art, cât și evoluția acestui tip de artă urbană. Temele artiștilor ridică numeroase probleme, iar dacă acestea erau de regulă de natură politică sau socială, acum descoperim că sunt mai degrabă de natură spirituală.
Din subcultură, arta stradală a devenit o industrie în creștere, care a scos artiștii din zona de stigmatizare cauzată de vandalizare și i-a inclus totodată în economia locală și națională, care are numeroși beneficiari. Până la urmă, cei mai mulți dintre artiștii stradali au început scriind cu spray pe zidurile orașului, au continuat pe pânze, în interioarele caselor prietenilor și clienților, apoi au participat la proiecte finanțate de autorități, care inhibă desenatul ilegal.
În același timp, o audiență mult mai vastă are acces la astfel de lucrări de artă, lucru care îi face pe trecători, fie ei brașoveni sau turiști, să se oprească, să discute despre subiectele pe care le ridică murala, să ia pulsul artei locale fără a intra neapărat într-o galerie de artă sau într-un muzeu fiindcă artă stradală are un public larg și nu necesită reguli pentru a fi asimilată.
Prin această murală, IRLO și Alex Baciu construiesc comunități. Ei provoacă trecătorii să-şi evalueze valorile, principiile, dar și să evadeze din orașul labirint pe care îl parcurg amorțiți, printre panouri publicitare.
Având acest proiect de regenerare urbană susținut în special de Mănăstirea Franciscană „Sfântul Ioan”, am stat se vorbă cu Dan Oprea despre implicațiile street art-ului și schimbările generate de noua identitate a pieţei din centrul istoric.
Construim imaginea spațiului public prin îmbunătățirea iluminării stradale, prin estetica mobilierului stradal etc. Ce crezi despre rolul artei stradale în înfrumusețarea orașului?
Arta este cel mai bun mod de comunicare. Rolul artei stradale în înfrumuseţarea oraşului este unul important, dar trebuie să ne asigurăm că arta prezentată în spaţiul public este una de calitate, cu respect faţă de valorile locului, faţă de tradiţie şi de moştenirea culturală pe care am primit-o.
Cum schimbă arta stradală identitatea orașului?
Arta stradală ar putea să dea o identitate unor zone ale oraşului, unor spaţii. De la această idee am pornit şi noi, în momentul când am gândit proiectul Artă şi poveste murală.
Primăria chiar terminase de amenajat Piaţa „Sfântul Ioan”, o piaţetă nouă, în inima oraşului, o piaţetă trecută în zona pietonală, după ce s-a produs o conversie urbană, o transformare a unei parcări, într-un spaţiu pietonal care se preta desfăşurării de evenimente culturale.
Care crezi că sunt spațiile care se pretează cel mai mult street art-ului în Brașov? Centrul, periferia? Unde au astfel de lucrări șansa de a adăuga calitate culturală și atractivitate? De ce?
Sunt foarte multe spaţii care se pretează street-art-ului în Braşov. Sunt multe zone industriale cu hale atractive pentru artiştii stradali. De asemenea avem ziduri interesante, „transformatoare”, foste centrale termice de cartier, scări, turnuri de apă, coşuri de fum de la fostele fabrici şi multe altele. Pe noi ne interesează cel mai mult arta stradală în interiorul cetăţii, în zona pietonală, în locuri aglomerate, acolo unde impactul artei este major.
Arta stradală este o artă cu implicare socială, este o artă care dacă este gândită şi implementată bine poate transforma o întreagă comunitate. În acelaşi timp, noi am dorit să dăm un exemplu tuturor celor care în numele artei stradale vandalizează clădiri prin graffiti de proastă calitate. Noi am spus aşa da şi am dat şi exemplul, nu am spus ca nu ai voie să faci artă stradală.
Cum a fost luată decizia de a aproba o lucrare de artă pe calcanul mănăstirii și care au fost obstacolele?
Nu am avut obstacole, nu am avut mari dificultăţi în a obţine autorizaţiile şi acordurile pentru a începe lucrările. Am avut parte de o conjunctură favorabilă, când se născuse Piaţa „Sfântul Ioan”, care avea nevoie de o personalitate, care avea nevoie să se ducă într-o direcţie, iar direcţia în care trebuia să se ducă era una singură: arta.
Primăria Braşov ne-a susţinut şi finanţat proiectul, iar Biserica Franciscană a fost extrem de implicată în toate activităţile de pregătire, de renovare a pereţilor, dar şi în executarea picturii murale de mari dimensiuni. Este un exemplu de foarte bună colaborare între instituţii şi societatea civilă.
În unele zone urbane, locuitorii nu se identifică cu spațiul pe care îl locuiesc. Cum vezi strategia de regenerare urbană prin colaborări cu artiștii locali și naţionali care se implică în procesul de reinventare a zonelor fără identitate vizuală?
Noi am creat un joc în cadrul unui proiect care se chema FatzaDa şi care se preocupa exact de acest aspect. Jocul era de a vedea cine influenţează pe cine: oamenii influenţează clădirile sau clădirile influenţează oamenii? Era vorba despre urmele pe care le lăsăm în urbe, despre ce facem noi ca să creştem frumos, într-un mediu curat, sănătos, plăcut şi cu respect faţă de mediul construit.
În primul rând trebuie să ne cunoaştem oraşul şi oamenii care-l locuiesc, iar artiştii sunt cei mai buni în a transmite acest mesaj de chemare spre un proiect comun, unde toată lumea să fie prezentă şi implicată în deciziile care îi afectează în mod curent. Identitatea şi imaginea locului sunt date prin implicare şi voinţa comună a locuitorilor.
În ce fel crezi că Alex Baciu și IRLO au reușit să crească semnificația estetică a pieței, care în trecut a avut mai degrabă valoare funcțională, fiind multă vreme o simplă parcare?
Alex Baciu şi IRLO au fost aleşi cu mare grijă de către mine şi Cătălin Cantor pentru a picta acest mural în cadrul proiectului Artă şi poveste murală. Cei doi artişti sunt printre cei mai în vogă şi experimentaţi artişti ai momentului.
Depoul de Artă Urbană a mai avut colaborări cu cei doi artişti şi a existat acea încredere că proiectul a încăput pe mâini bune. Aşa cum am mai spus, acest mural nu este unul obişnuit, ci este una dintre cele mai importante lucrări murale din România. Este prima dată când s-a pictat pe pereţii unei clădiri istorice, care aparţin Bisericii Franciscane, se află în inima unui centru istoric şi are dimensiuni însemnate. Cei doi artişti au înţeles faptul că povestea murală a acestor clădiri trebuie să fie continuată şi că lucrarea lor îşi va pune amprenta asupra locului. Artă şi poveste murală este un proiect de referinţă pentru cei care vor îmbrăţişa acest gen de artă, dar şi pentru Braşov şi pentru întreaga ţară.
Cum a schimbat prezenţa muralei percepția ta asupra pieţei?
Piaţa „Sfântul Ioan” este locul unde am copilărit şi de care mă leagă foarte multe amintiri dragi. Mă bucur tare mult că am reuşit să facem acest proiect în Braşov. Piaţa „Sfântul Ioan” a devenit un loc primitor şi prietenos, care are culoare şi poezie, un loc unde se vor întâmpla multe evenimente culturale.
Care a fost reacția celor din preajma parohiei după finalizarea lucrării?
Peretele calcanului a fost refăcut în întregime cu materiale specifice, de cea mai bună calitate şi de către oameni instruiţi şi cu experienţă în construcţii în zone istorice. Cei din preajma parohiei au înţeles în foarte scurt timp că intenţiile noastre au fost acelea de a readuce la viaţă un spaţiu care nu mai avea suflu.
Aşa cum ne-am dorit, Piaţa „Sfântul Ioan” a devenit o atracţie turistică, dar şi un loc de întâlnire pentru mulţi tineri care vin să-şi petreacă timpul în mod paşnic, citind sau cântând la diferite instrumente.
Published January 30, 2020. Words by Carla Francesca Schoppel.