Electronic Beats Romania

Care-i faza cu pătratul negru din lumea muzicală și #BlackOutTuesday?

Ce înseamnă o adevărată muncă în echipă versus o alianță fără sens, în mediul online?

Words by Marco Gomez
Published on June 16, 2020 14:04 Berlin Time
Pătratul negru

Pe 2 iunie 2020, ca răspuns la cei care protestau pentru uciderea lui #GeorgeFloyd și brutalitatea poliției împotriva comunității celor de culoare, o campanie de imagini constând într-un pătrat negru au inundat Instagram-ul, pentru a arăta solidaritatea artiștilor muzicali: #theshowmustbepaused.

Inițiat de Brianna Agyemang și Jamila Thomas, ca răspuns din partea industriei muzicale, apelul la acțiune a devenit viral și ulterior a primit o mulțime de reacții. Ca urmare a unei optimizări slabe a hashtag-ului, oricine a vrut să arate solidaritate pe Instagram a cooptat acest pătrat, reducând astfel și mai mult la tăcere vocile persoanelor de culoare. La fel ca mulți alții care au picat în această capcană pe social media, nici eu nu am reușit să aflu originea inițiativei și am contribuit la executarea ei stângace.

Utilizarea bine intenționată a hashtag-ului #blacklivesmatter în corelație cu #blackouttuesday sau/și #theshowmustbepaused în descrierea pătratului negru au dus la un scenariu de coșmar pentru organizatorii care folosesc Instagram pentru a disemina informații de siguranță. Căutând prin hashtag-ul #blacklivesmatter, utilizatorii s-au confruntat cu o defilare infinită de pătrate negre – un feed complet inutil pentru cei care folosesc hashtag-ul pentru a căuta informații vitale precum tag-uri de donații, recomandări de practici medicale pentru protestatarii răniți și actualizări de știri video. Și de parcă nu era de ajuns, algoritmul Instagram a păstrat postări cu #blacklivesmatter în rezultatele căutării hashtag chiar și după ce au fost editate. În cel mai bun caz, putem vedea complexitatea acestei situații ca fiind iluminatoare, prin prisma a ceea ce am putea numi alianță performativă. Și există modalități prin care putem repara asta.

Interacțiunea mea inițială cu #blackouttuesday nu a inclus #theshowmustbepaused. Personal, am simțit ceva asemănător cu cazul campaniei #DJsForPalestine, care a fost popularizată în 2018 de artiști precum Ben UFO, Four Tet și alții. Când apelul la acțiune a început să aibă un impact negativ asupra activității online a activiștilor, conversația pe Twitter a început să sugereze o campanie de dezinformare. Cu toate acestea, există mici dovezi substanțiale care să confirme faptul că aceasta a fost o adevărată încercare psihologică. Totuși, ceea ce demonstrează acest lucru este o deconectare majoră de la ceea ce constituie acțiunile reale, de bază în online și ceea ce este doar o speculă corporatistă goală (vezi cazurile Apple, Spotify și alții). Trebuie să fim un pic mai deștepți în legătură cu distincția asta, de dragul vieților celor pe care vrem să-i susținem.

Donează

În calitate de albi pe scena muzicii electronice, cu toții avem obligația să fim atenți la cerințele culturii pe care ne-o apropriem cu toții. Cultura solicită ca acești oameni să fie plătiți. Așa că dacă ai vândut discuri, ai fost promoter, ai vândut bilete la evenimente sau ți-ai câștigat existența ca DJ înainte de Covid, poate că ar trebui să iei în considerație chiar acum să donezi pentru cauzele persoanelor de culoare. Artiștii predominant albi din medii privilegiate au devenit de succes în industrie chiar folosind muzica persoanelor de culoare, a celor queer și a celor din clasa de mijloc. Inacțiunea lor este un afront pentru noi toți și un semn al propriei lor poziții fașă de rasismul global și supremația albă. În acest scenariu, este necesar un anunț vizibil al angajamentului lor față de cauză.

Nu toată lumea are mijloacele de a dona sume mari de bani fără a-i afecta negativ calitatea vieții, în special în aceste vremuri de șomaj în masă din cauza COVID-19. Nimeni nu cere asta. Cu toate acestea, există profesioniști din industrie, care au beneficiat semnificativ de afacerea muzicală pre-COVID-19 care nu au spus nimic, nu au făcut nimic sau au ignorat în mod activ orice fel de apel la acțiune, cu promovarea auto-surdă tonică sau postări cu nostalgie de partid. Asta e ceea ce #theshowmustbepaused și #blackouttuesday încercau să transmită inițial.

Ideea de a dona acum unor astfel de cauze conduse de comunitățile de negri și cei de culoare este ca banii să ajungă imediat la oameni, nu la cauze politice sau candidați pe termen lung. Fondurile de cauțiune pentru arestările de protest își ating capacitatea pentru donații, astfel că următorul loc de acordare este fondurile de ajutor reciproc. Aceste fonduri se referă la cauze contingente, cum ar fi instruirea în domeniul informării, locuința, asistența medicală, îngrijirea copiilor, livrările alimentare și scutirea pandemiei. Artiști precum Mykki Blanco au donat pentru femei negre fără domiciliu din Atlanta. Informații complete privind finanțarea ajutorului reciproc și documente principale pot fi găsite la activiștii negri de pe Twitter. Poți dona direct și prietenilor tăi negri și persoanelor dragi. Fiecare donație contează.

Învață

Este extrem de important să aflăm cât mai repede despre Black Struggle. Importanța auto-educării despre opresiunea asupra negrilor și a celor de culoare, și modul în care aceasta se raportează la rădăcinile istorice ale muzicii populare este la fel de critică precum donațiile și protestele. Nu putem avansa ca o comunitate, cu atât mai puțin ca societate, până când fiecare din noi nu ne înțelegem mai bine rădăcinile rasismului, prejudecățile sociale sau nu aflăm mai mult despre colonizările albilor și programarea socială. Putem începe prin a învăța istoria din toate unghiurile posibile.

Lucrarea „How To Be AntiRacist” a lui Ibram X. Kendi a devenit destul de populară pe social media în ultima perioadă, dar există multe alte cărți pe care le putem citi pentru a ne educa: Autobiografia lui Malcolm X, Autobiografia Assatei Shakur, cartea istorică How Europe Underdeveloped Africa a lui Walter Rodney, eseuri radicale precum The Master’s Tools Will Never Dismantle the Master’s House de Audre Lorde, sau preferata mea – The Black Jacobins – a lui C.L.R. James, despre revoluția din Haiti. Aceste perspective personale și istorii variate se conectează atunci când sunt aplicate asupra muzicii și a artelor performative, așa cum remarcă Dan Sicko în cartea sa Techno Rebels, sau Malik Gaines în cartea Black Performance on the Outskirts of the Left.

Acționează

Pentru aceia dintre noi care fac parte (într-o bună măsură) dintr-o comunitate muzicală bazată pe arta negrilor, incidentul #blackouttuesday pune în discuție ce acțiuni tangibile sunt disponibile pentru a sprijini protestatarii, în special pe cei aflați în carantină sau care nu pot apărea în viața reală. Ceea ce constituie o adevărată muncă în echipă în raport cu o alianță fără sens, într-un cadru exclusiv online, este la fel de dependent de rasă și clasă ca orice altceva în lupta împotriva supremației albe. Învățarea pentru a face distincția asta necesită o educație internalizată, urmată de acțiune.

O parte din confuzia de pe social media a rezultat din faptul că a fost destinată persoanelor care nu erau negre să 1) arate susținere pentru mișcare și 2) să se abțină de la promovarea proiectelor personale. Totuși, acesta NU a fost un apel la o tăcere absolută în legătură cu mișcarea în sine. În loc să te promovezi pe tine, mai bine cere-le fanilor tăi să doneze pentru aceste cauze. Folosește-ți platforma sau resursele de care dispui pentru a amplifica vocile celor care lucrează în organizare și antiraciste pe rețelele de socializare. Dacă nu lucrezi la o agenție de știri și nu ești o sursă de știri verificată, postarea de materiale traumatizante legate este complet inutilă și poate declanșa reacții adverse. După cum descrie și Aja Barber mai jos, reciclarea videoclipurilor îngrozitoare are ramificații dăunătoare.

 

Ignoranța stă în calea activității antirasiste. Postarea mea inițială #blackouttuesday este un exemplu primordial al unui act de neconceput încurajat dintr-un loc de origine incert, care a culminat cu un act inutil sau dăunător de alianță performativă. Acest lucru duce la ștergerea relatării apelului la acțiune al autorilor originali. Aliatia performativă este totuși un model de comportament pe care trebuie să învățăm să îl recunoaștem în noi înșine și în ceilalți ca parte a activității noastre antirasiste. Asta poate fi adesea ceva incomod din cauza temerii viitoare de „a nu fi făcut suficient”, împreună cu potențialul de rușine de a face ceva greșit în public și de a primi critici. Dar am trecut cu toții de acel punct. Nesiguranța ta personală nu trebuie să învingă suferința umană.

Niciun act nu va fi suficient. Un act de bunătate nu va anula cinci secole de făcut rău. Nicio critică față de imaginea ta pe social media sau postarea greșită nu trebuie să te descurajeze de la angajamentul tău pentru a fi antirasist. Trebuie să nu facem din asta ceva despre noi înșine.

Pe măsură ce muzicienii, artiștii, fanii, promoterii și alți membri ai industriei muzicale se bazează pe această schimbare de paradigmă, trebuie să recunoaștem că „normalitatea” nu se întoarce, iar modelele noastre de comportament și gândire trebuie să treacă prin unele transformări radicale. Asta nu înseamnă că dacă postăm mesaje cu patimă pe Instagram sau am făcut o donație, e suficient. Antirasismul e mult mai mult. Este o cerere pentru noi înșine și pentru alții de a face mai mult bine, începând chiar de azi.

*traducere de Dragoș Rusu