Admina back2back Chlorys: „Nu mai e vorba de mult doar despre muzică”

Interviu Admina b2b Chlorys

admina chlorys
„Nu mai e vorba de mult doar despre muzică”

Pentru cine a deschis mai târziu televizorul sau a fost absent din cluburile din București în ultimii 3 ani, Admina și Chlorys sunt unele dintre cele mai fresh apariții de pe scena muzicii electronice alternative românești. Lista de artiste care de câțiva ani schimbă în mod vizibil cursul clubbing-ului bucureștean este ceva mai lungă. Putem menționa aici nume ca Aleksa Alaska, Agnes Aves, Ana Satana, Beatrice Sommer, Borusiade (stabilită în Berlin de câțiva ani buni), Cosima von Buelow, Hipdiebattery, iar din zona muzicală experimentală trebuie menționate muzicienele Andreea Tincea, Bogdana Dima și Diana Miron. Nu e chiar necesar să te muți în Berlin încă – deși pare greu de crezut, chiar avem și noi o scenă muzicală electronică alternativă în București.

Admina este Dj, producător, artist vizual și membru fondator al Corp, o platformă și agenție de booking concentrată pe artiști și DJ femei. Ea este și parte a Arp148, un proiect vodcast ce descoperă și explorează prin film și video diverse zone obscure ale muzicii și sunetului, de la cel experimental, la cel tradițional urban și rural. Admina are, de asemenea, și proiecte personale de poezie feministă, experimente audio-video. În ultimul an a împărțit pupitrul de DJ cu nume sonore internaționale, precum Aurora Halal, Francois X sau Antigone.

Chlorys e membru de seamă al familiei Queer Night, iar în ultimii ani de activitate ca DJ a împărțit pupitrul cu nume importante de pe scena muzicii electronice, precum Lena Willikens, Francois X, Borusiade, Khidja, Holy Fix, Utopus, L-Vis 1990. A făcut parte și din programul ediției 2016 a festivalului Rokolectiv și a intrat în rosterul platformei internaționale de artiști Shape. Este curioasă în legătură cu tot ceea ce o înconjoară și probabil de asta a și început să se gândească la muzică și din punct de vedere curatorial.  Își ține un jurnal vizual pe Instagram.

Am vorbit recent cu Admina (Andrada) și Chlorys (Mihaela) despre cum au început să pună muzică în cluburi, care este demersul lor artistic și, firește, să aflăm dacă lumea asta a muzicii electronice e dominată în continuare de tipi.

 

Cum ați început să puneți muzică? 

 Chlorys: Primul meu gig a fost la Queer Night acum 2 sau 3 ani. Înainte de asta, obișnuiam să înregistrez mixuri pentru mine, pentru a-mi da un sens în plus vieții. Povestea backgroundului muzical din copilărie este cea clasică: am crescut cu muzica de pe casetele tatălui meu (Queens, Dire Straits, UB40), plus muzica românească mainstream din anii ’90. O amintire pregnantă o constituie perioada în care colecționam CD-urile pe care le primeai cadou la margarina Rama, ce conțineau muzica specifică unor destinații exotice. Cu cât mai exotice și mai îndepărtate de realitatea noastră, cu atât mă învăluiau mai puternic. Backgroundul meu este în arte vizuale, am studiat fotografie și video, sper să încheg într-un mod coerent muzica și partea vizuală.

Admina: Prin perioada primului an de facultate, am început să organizez petreceri queer în Timișoara. Am rămas fără DJ într-o seară, așa că am pus eu muzică din Winamp. Cred că a fost prima oară când am pus muzică „oficial”. De la experiența aceea, am ajuns să lucrez ca DJ în cluburile de gay din Timișoara. Contextul m-a ajutat să folosesc și să ascult o diversitate mare de genuri muzicale, lucru care mi-a făcut inițierea în a săpa după mai multă muzică. Experiența vizuală (Facultatea de Arte și Design) m-a influențat enorm în felul în care percep muzica acum.

Apropo de asta, cum vedeți scena actuală a muzicii electronice din România?

 Chlorys: Într-adevăr, se coagulează un sound în scena de muzică electronică, însă n-aș putea să o numesc neapărat o scenă muzicală. Fiind în fază incipientă (de ani buni de fapt), se creează un spațiu propice pentru experimente, pentru live-uri sau improvizații. Cred că e nevoie să se producă muzică, să ne dea o oarecare direcție, din punctul de vedere al soundului. În același timp, experimentele acestea au nevoie de un venue nu foarte mare, un spațiu dedicat muzicii electronice (și nu numai), cu un sunet decent; lipsa unui asemenea spațiu ne stimulează într-un fel, ne căutăm alinarea pe la prieteni care mai au playere sau monitoare pe acasă, în cadre mai intime.

Admina: Nu știu, e greu de zis, cu cât simt mai mult că aparțin de scena asta muzicală, cu atât mai mult încep să depistez lucruri care mă fac să mă simt străină de ea. Aș vrea să fie mai politică. Cred că nu mai e vorba de mult timp doar de muzică; povestea asta poate să fie un canal prin care noi toți – de la DJ, până la proprietarii spațiilor unde se desfasoară evenimentele – putem să transmitem mai mult knowledge și awareness. Oamenii nu vin doar pentru muzică la petreceri, vin ca să fie împreună, pur și simplu. Pe unii îi unește ideea că o ascultă, pe alții că dansează, că plâng, că sunt pe destroy, că vor să stea în backstage, că vor să se dezbrace, că vor să vorbească, să se drogheze, să bea, să flirteze etc. Știind toate astea ca scenă muzicală, cred că poți să îți ridici probleme mai detaliate legate de nevoile oamenilor și poate, împreună, – nu știu, nu sunt sigură – dar sper să reușim să generăm o cultură în care un eveniment răspunde la cât mai multe motive și nevoii pentru care ne adunăm să fim împreună. Corp. și Queer Night sunt un răspuns la faptul că nu există o voce care să vorbească despre femei și despre queers în scena muzicală din România.

Apropo de Corp., povestiți-ne câte ceva despre această inițiativă.

Chlorys: Corp. a pornit ca reacție la contextul local și de la o nevoie de apartenență. A început cam acum un an. Inițial am denumit-o platformă, dar apoi am realizat că a luat forma unei comunități; în jurul nostru s-a născut o altă comunitate mai densă, formată din prietenii noștri. A luat forma unei comunități queer, fiind răspunsul, dar și consecința unei „scene” destul de divizate. Nu ne-am propus să promovăm un sound anume, suntem foarte deschise oricărui tip de muzică și, mai ales, atente la contextul în care au apărut acestea, printre care și muzica de club, care este prin definiție queer. De asemenea, una din întrebările pe care mi le adresez este: ce mai înseamnă muzică de club în 2018?

Admina: Pentru mine Corp. a devenit o voce de care aveam nevoie, o voce care e ascultată! O voce care e comună și care vorbește despre noi într-un mod în care nu l-am mai avut până acum. Știu că sună romantic, dar așa e! Chlorys, vreau să te întreb dacă ți se întâmplă vreodată să nu îți mai placă deloc să asculți muzică?

Chlorys: N-aș reduce actul de a asculta muzică doar la o chestiune de plăcere, dar atunci când îi oferi creierului multă informație pe partea de sunet (chiar și când nu asculți muzică), e necesar să îi pui la dispoziție și momente de liniște, timp în care să se refacă și să proceseze ce a acumulat. Liniștea și tăcerea sunt, pentru mine, calități pe care le caut adesea. Dar pe tine Admina, cum te ajută limitările tehnice să fii creativă?

Admina: Cred că orice limitare tehnică te face mai creativ. Dar tu Chlorys, știu că vrei să te apuci de produs muzică, cât de dificil vezi tu parcursul ăsta?

Chlorys: Procesul prin care îți dai seama ce vrei să spui prin producțiile muzicale este unul anevoios mai degrabă, și mai ales, foarte intim. Nu mă grăbesc niciunde.

Considerați că artistele sunt discriminate în România, în raport cu scena internațională de muzică electronică?

Admina: Depinde ce înțelegi prin discriminate. Faptul că acest awareness a împins scena spre a fi mai deschisă către un echilibru în lineup, nu înseamă neapărat că s-a oprit discriminarea, și asta e valabil atât în România, cât și oriunde în altă parte. Discriminarea are niște detalii pentru care e nevoie de mai multă atenție din partea scenei musicale, în general. Aici mă refer inclusiv la ce oferi tu ca spațiu, entitate, festival, platformă, idee etc. ca toate femeile să se simtă safe, nu doar cele din lineup! Cum le protejezi? Cum le reprezinti?

 Chlorys: Eu n-aș putea putea spune că sunt mai mult sau mai puțin discriminate, structurile de putere funcționează la fel de eficace peste tot. Admina, ne poți spune în ce fel te afectează hate speechul de pe internet la adresa ta și a practicii tale (ex: videoclipul Destroy Patriarchy)?

Admina: Nu mă așteptam ca mesajul „Destroy Patriarchy“ să ajungă atât de departe. În schimb, mă așteptam exact la genul ăsta de reacții. Nu e de mirare, piesa vorbește exact despre asta – reacțiile sunt un fel de confirmare. Întrebarea nu e cum mă afectează, căci mă afecta și înainte și o să mă tot afecteze, atât timp cât există acest hate-spech, instigare la ură etc. Întrebarea e: de ce e tolerat acest comportament? O să aduc un awareness pe tema asta care este adresat inclusiv revistei Electronic Beats. Dacă apreciați munca persoanelor din comunități vulnerabile, trebuie să știți că avem nevoie și de protecție, atunci când o expuneți.

Povestiți-ne despre Queer Night.

Admina: Queer Night, așa cum am zis și despre Corp., e încă o voce, foarte necesară și extrem de importantă pentru a reprezenta comunitatea queer din România. E o platformă prin care ne definim, prin care afirmăm cine suntem, prin care ne simțim validați, pentru care avem un motiv în plus să ne adunăm la un loc și să vorbim despre noi și – sper – cu din ce în ce mai puțină frică și motive de a o simți.

 Chlorys: Eu aș vorbi mai mult din perspectiva unui party goer, pentru că nu sunt direct implicată în organizarea Queer Night. De ea se ocupă Cosima Opârtan, Ion Dumitrescu și Paul Dunca. Cred că și-au propus mereu să fie un safe space pentru toate identitățile din spectrul LGBTQIA+, cel puțin pentru mine a fost în ultimii 3-4 ani, de cînd merg. Cel mai important feature al acestui party e că mereu observ fluxul oamenilor, cum răsar din când în când tineri queer (într-un fel sau altul), care găsesc un refugiu în muzica și contextul creat.

Ce piese se regăsesc constant în playlisturile voastre la ora actuală?

Chlorys: Claus Fovea – Never Gets Better; Yoshihiro Sawasaki – Secret Garden; Mihaela Runceanu – Cocori; Gudrun Gut – Sweet; Suzanne Vega & John Cale ‎– The Long Voyage (Dub Mix by Mad Professor).

Admina: Yttersta Tagghudingen – Amschaspand Abrasax; Robert Aiki Aubrey Lowe – Heart Of Sogguth;

Die tödliche Doris – Futuristenparty; Invivo – B.B.B.; Dungeon Acid – Hovering Above Yourself And Watching From Below; I Tpame I Tvrame – Today (Slowmotion).

Ce artiste femei (locale sau internaționale) credeți că trebuie urmărite în 2018?

Chlorys: Zozo (din Turcia) are o sensibilitate anume pentru selecția muzicii, recomand mixtape-ul Witchez of Anatolia pentru Sameheads. Powder, pentru producțiile ei sensibile și inteligente, Solid Blake pentru producții și selecția muzicii laolaltă. Iar de la noi, Bogdana Dima și Diana Miron sunt reprezentative și pe alte zone în afară de muzica electronică.

Admina: O urmăresc pe Simina Oprescu de când a început și îmi place mult ce produce, sunt fană. De asemenea, Moor Mother (Camae Ayewa) – o gagică de culoare din Philadelphia. Îmi place că reușește să aducă un mesaj politic prin combinația dintre noise, afrofuturism, hip-hop și poezie. E un fel de “protest music”.

 

Nota redacției: Telekom Electronic Beats susține artiștii aflați la început de drum, încurajează dreptul la liberă exprimare, dar este împotriva hate speech-ului de orice fel. Tocmai de aceea, ne dorim să acordăm spațiu și awareness cât mai mult acestor tipuri de probleme.

Citește și: Borusiade, producătoarea din fruntea revoluției muzicii experimentale din România