Despre cum se potrivește soundul disco într-un peisaj tech house, cu Sebastian Le Shuff

Sebastian Le Shuff, despre cum se potrivește soundul disco într-un peisaj tech house

Sebastian Le Shuff
Pe 17 mai are loc la Apollo 111 deschiderea oficială pentru Bucharest Biennale 8, eveniment la care va mixa Sebastian Le Shuff, DJ român stabilit de 7 ani la Viena

Poziția „geo-strategică” pe linia de demarcare dintre imperii, puteri armate și religii, a adus României o serie de influențe culturale dintre cele mai diverse, influențe ce s-au contopit în tradițiile locale de-a lungul istoriei tumultoase. Rând pe rând războinici otomani, negustori relocați din sudul mediteranean sau familii regale cu origini germanice și-au adus contribuția, rezultând un cocktail cultural vizibil și astăzi în arhitectura Bucureștiului.

Explorând conexiunile dintre creativitate și progres social, Bucharest Bienalle 8 vine să scoată la lumină exact acele manifestări ce contribuie la identitatea artistică a Bucureștiului, un oraș viu în care kitschul clădirilor impersonale de sticlă heliomată trăiște în perfectă simbioză cu aerul boem al cartierelor interbelice.

Deschiderea oficială, programată joi 17 mai, îl va găsi în spatele deckurilor de la Apollo111 pe Sebastian Le Shuff, DJ român stabilit de câțiva ani în Viena. Cu o experiență de mai mult de 10 ani în undeground-ul electronic, Sebastian și-a expus stilul său unic de DJing din Japonia până în Spania. Plecând de la ideea sa că un DJ este în primul rând un curator, Sebastian aduce în seturile sale un element surpriză, păstrând conexiunea cu publicul și lăsând muzica să vorbească pentru el.

Am profitat de bunăvoința lui Sebastian Le Shuff și de anii petrecuți în Viena, care îi conferă o perspectivă out of the box asupra scenei electronice din București, și am stat de vorbă despre DJingul ca formă de exprimare artistică și despre afinitatea publicului român pentru jackin house.

Cum a început aventura ta prin tot ce înseamnă cultura muzicii electronice?

Când eram mic am stat cu ai mei în casa de vacanță a unui prieten de-ai lor și cotrobăind prin CD-uri am găsit Kraftwerk – Die Roboter (varianta germană) și un album cu Enya. Enya mi-a plăcut, dar Kraftwerk m-au terminat. Nu ințelegeam nici un cuvânt, nu mai ascultasem niciodată așa ceva și eram complet fascinat de copertă și imaginile din interior. Nu ințelegeam dacă sunt adevarați roboții ăia (trecând totul prin filtrul imaginației unui copil de clasa a doua care nu știa decât desene animate și benzi desenate). După o adolescență petrecută cu capul în metal (ca orice puști care se respecta) m-am întors la muzica electronică pentru că e singura formă care îți oferă libertate totală de exprimare.

În opinia ta, DJingul poate fi catalogat ca o formă de exprimare artistică?

Un DJ e până la urmă un curator. Mai departe depinde de tema expoziției sau a clubului/partyului. Sunt DJ care pun doar ultimele piese scoase sau sunt axați pe un singur stil. Ceea ce e ok dacă e o decizie asumată și nu doar urmăresc ultimele tendințe. Dar nu poți fi un curator bun fără să știi istoria artei și nu poți fi un DJ bun fără să cunoști toate formele prin care a trecut stilul muzical ales. Oricât de important e curatorul într-o expoziție, oamenii vin și privesc lucrările. Așa ar trebui să fie și la club. Să vii să asculți muzica și să dansezi, nu să te uiți la DJ (oricum nu e nimic de văzut). Cred că în organizarea unei expoziții, spațiul dictează de multe ori ce lucrări sunt expuse și cum sunt expuse. La club, sistemul de sunet dictează ce piese pui, unele stiluri nu merg oriunde. Și nu cred că trebuie să te mulezi prea mult pe ceea ce vor oamenii. Că altfel am avea numai poze cu pisici in Bienala de Artă, nu?

Cu ce subgen al muzicii electronice asociezi peisajul urban al Bucureștiului?

Eu sunt plecat de 7 ani din Bucuresti și tot de atâta vreme nu am mai fost la un party în Bucuresti. Bineînțeles că încerc să urmăresc ce se întâmplă, dar mulți producători sau DJ români nu mai locuiesc nici ei in București. Din afară scena pare sănătoasă deși aș vrea să văd și alte proiecte promovate în afară de minimal și experimental (care au pus totuși România pe harta muzicii electronice). Ascult în continuare Zona Liberă, dar mi-ar placeă să fie mai eclectică selecția din prima oră. 🙂

Pe o scenă orientată parcă tot mai mult către o formă sau alta de tech house, este loc și pentru cocktailul tău underground super dansant de jackin house și disco?

Disco nu va muri niciodată. Dar poate fi și o variantă foarte sigură și călduță. La fel cum și tech-house-ul poate fi o variantă foarte sigură, dar și foarte plictisitoare. Tech-house-ul și technoul își au locul lor, dar fără un sistem de sunet performant și fără spațiul adecvat (sau momentul potrivit), cred că mai bine pui deep house. Mulți încearcă să meargă pe direcția muzicală a „idolilor” lor, dar de multe ori uită că setul ăla extraordinar pe care îl ai pe repeat, poate a fost pus într-o hală uriașă, după 12 ore de încălzire și în apogeul beției sau a tripului. Și atunci cum poți să crezi că în setul de deschidere același stil va funcționa? Dar este loc pentru orice stil de muzică și trebuie să fii flexibil. Depinde cel mai mult de oamenii prezenți și uneori de media de vârstă cât de flexibil poți fi.

Mixezi la Bucharest Biennale Official Opening Party la Apollo111. Pregătești un set special pentru seara de 17 mai ținând cont de tema „Edit Your Future”?

Sincer, nu știu la ce să mă aștept. Nu cunosc nici spațiul și nu știu nici ce lume va fi acolo. Știu că lui Răzvan, unul din curatorii Bienalei, i-a plăcut un set pus într-un club din Viena. Dar nu sunt sigur că același stil care a mers la o petrecere dintr-un fost bordel din perioada interbelică va fi adecvat pentru Apollo 111. Așa că va trebui să mă orientez când ajung acolo. Sigur nu va fi tech-house.

Motivul pentru care ai ales Vienna în ultimii ani.

Eu nu am avut un plan să mă mut în Viena. Pur și simplu am cunoscut pe cineva din Viena și m-am hotărât să mă mut ca să fim împreună. Nimic mai mult. E un oraș frumos, dar de multe ori am senzația că locuiesc într-un muzeu. Cel puțin față de agitația din București e o diferență mare. Dar orașul mi-a oferit posibilitatea să colaborez cu niște oameni extrem de talentați care provin din complet alt mediu muzical. Ăsta e unul din avantaje. Și faptul că totul funcționează. Păcat că pe scena muzicii electronice, Viena încearcă să alerge în urma Berlinului în loc să își găsească propria direcție. Sunt destui artiști care încearcă, dar momentan scena e prea fragmentată și nu are spiritul colaborării așa că va mai dura niște ani.

3 case de discuri pe care le ai mereu în DJ bag.

Sincer, casele de discuri sunt ultimul lucru la care mă uit. Urmăresc producători, dar nici atunci nu am preferințe. Dacă o piesă e bună sau are ceva deosebit care îmi atrage atenția, e pusă pe stick. Evident că am piese la care nu vreau sa renunț și le-aș pune în orice set pentru că nu mă pot sătura de ele, dar încerc să mă abțin și să nu cad în propriile mele tipare (atât cât pot de mult). Este atât de multă muzică bună scoasă în fiecare zi încât nu văd de ce ai urmări doar anumite case de discuri. Plus că mulți artiști își scot singuri piesele și cele mai interesante lucruri se întâmplă pe Bandcamp momentan. Știu că mulți fetișizează anumite case sau artiști, mai ales în zona de vinil, dar nu pot fi de acord cu așa ceva. E foarte usor să descoperi muzica bună astăzi și cred că mai bine sprijini un artist în mod direct. Nu vreau să spun că nu contează casele de discuri, dar în ziua de azi nu mai au importanța pe care o aveau acum 20 de ani.

Citește și: Borusiade, producătoarea din fruntea revoluției muzicii experimentale din România